1 Dar Iov a răspuns şi a zis:
2 De ar fi fost cântărită în întregime mâhnirea mea şi nenorocirea mea pusă în balanţă împreună!
3 Căci acum ar fi mai grea decât nisipul mării; de aceea cuvintele mele sunt înghiţite.
4 Fiindcă săgeţile celui Atotputernic sunt în mine, otrava lor îmi bea duhul, terorile lui Dumnezeu se aşază în rând împotriva mea.
5 Rage măgarul sălbatic când are iarbă? Sau mugeşte boul peste nutreţul lui?
6 Se poate mânca fără sare ceea ce este fără gust? Sau este vreun gust în albuşul unui ou?
7 Lucrurile pe care sufletul meu a refuzat să le atingă sunt ca hrana care mă întristează.
8 O, de aş avea cererea mea împlinită şi de mi-ar da Dumnezeu lucrul pentru care tânjesc!
9 Chiar de i-ar plăcea lui Dumnezeu să mă nimicească, de şi-ar dezlănţui mâna şi m-ar stârpi!
10 Atunci totuşi aş avea mângâiere; da, m-aş împietri în întristare, să nu cruţe, pentru că nu am ascuns cuvintele Celui Sfânt.
11 Ce este puterea mea ca eu să sper? Şi ce este sfârşitul meu ca să îmi prelungesc viaţa?
12 Este puterea mea puterea pietrelor? Sau este carnea mea din aramă?
13 Nu este ajutorul meu în mine? Şi este înţelepciunea cu totul alungată de la mine?
14 Celui ce este nenorocit, milă ar trebui arătată de prietenul său; dar el părăseşte teama de cel Atotputernic.
15 Fraţii mei au lucrat înşelător ca un pârâu şi ei trec precum curgerea pâraielor,
16 Care sunt negricioase din cauza gheţii şi în care zăpada este ascunsă;
17 În timp ce se încălzesc, ele dispar; când este arşiţă ele sunt mistuite din locul lor.
18 Cărările drumului lor sunt abătute; merg spre nimic şi pier.
19 Trupele din Tema s-au uitat, caravanele din Seba i-au aşteptat.
20 Ei au fost încurcaţi deoarece au sperat; au venit acolo şi au fost ruşinaţi.
21 Pentru că acum sunteţi nimic; vedeţi doborârea mea şi vă temeţi.
22 Am spus eu: Aduceţi-mi! Sau: Daţi o răsplată pentru mine din averea voastră?
23 Sau: Eliberaţi-mă din mâna duşmanului meu? Sau: Răscumpăraţi-mă din mâna celor puternici?
24 Învaţă-mă şi îmi voi ţine limba; şi fă-mă să înţeleg unde am greşit.
25 Cât de puternice sunt cuvintele drepte! Dar ce mustră certarea voastră?
26 Vă închipuiţi că mustraţi cuvintele şi vorbirile unuia disperat, care sunt ca vântul?
27 Da, voi copleşiţi pe cel fără tată şi săpaţi o groapă pentru prietenul vostru.
28 De aceea acum mulţumiţi-vă, priviţi-mă, pentru că vă este evident dacă mint.
29 Întoarceţi-vă, vă rog, să nu fie aceasta nelegiuire; da, întoarceţi-vă din nou, dreptatea mea este în aceasta.
30 Este nelegiuire în limba mea? Nu poate gustul meu discerne lucruri perverse?