17 Fărădelegea mea este sigilată într-un sac şi îmi coşi nelegiuirea.
18 Şi, cu siguranţă, muntele căzând ajunge de nimic şi stânca este mutată din locul ei.
19 Apele tocesc pietrele; tu speli din ţărâna pământului lucrurile care cresc şi distrugi speranţa omului.
20 Îl învingi pentru totdeauna şi el trece; îi schimbi înfăţişarea şi îl trimiţi departe.
21 Fiii lui ajung la onoare şi el nu ştie; sunt înjosiţi, dar el nu pricepe aceasta.
22 Dar carnea lui pe el va avea durere şi sufletul său în el va jeli.