5 Văzând că zilele îi sunt hotărâte, numărul lunilor sale sunt cu tine; tu i-ai rânduit hotarele lui ca el să nu le poată trece;
6 Întoarce-te de la el, ca să se odihnească, până ce va împlini, ca un angajat, ziua sa.
7 Căci este speranţă pentru un pom, dacă este tăiat, că va răsări din nou şi că ramura lui tânără nu va înceta.
8 Deşi rădăcina lui îmbătrâneşte în pământ şi trunchiul lui moare în pământ,
9 Totuşi prin mirosul apei, el va înmuguri şi va da lăstari ca o plantă.
10 Dar omul moare şi se risipeşte; şi omul îşi dă duhul şi unde este el?
11 Precum apele dispar din mare şi potopul seacă şi se usucă,