11 Zilele mele au trecut, scopurile mele sunt frânte, la fel gândurile inimii mele.
12 Ei schimbă noaptea în zi; lumina este de scurtă durată din cauza întunericului.
13 Dacă aştept, mormântul este casa mea; mi-am făcut patul în întuneric;
14 Am spus putrezirii: Tu eşti tatăl meu; viermelui: Tu eşti mama mea şi sora mea.
15 Şi unde este acum speranţa mea? Cât despre speranţa mea, cine o va vedea?
16 Ei vor coborî la grilajele gropii, când odihna noastră împreună este în ţărână.