21 Aveţi milă de mine, aveţi milă de mine, voi prietenii mei; căci mâna lui Dumnezeu m-a atins.
22 De ce mă persecutaţi ca Dumnezeu şi nu vă săturaţi cu carnea mea?
23 De s-ar fi scris cuvintele mele acum! De s-ar fi tipărit într-o carte!
24 De s-ar fi gravat cu un toc de fier şi plumb în stâncă pentru totdeauna!
25 Pentru că eu ştiu că răscumpărătorul meu trăieşte şi va sta în picioare pe pământ în ziua de pe urmă;
26 Şi după ce această piele a mea se distruge, totuşi în carnea mea voi vedea pe Dumnezeu,
27 Pe care îl voi vedea pentru mine însumi şi ochii mei vor privi şi nu un altul, deşi rărunchii mei se mistuie înăuntrul meu.