10 Pentru că nu a închis uşile pântecelui mamei mele, nici nu a ascuns întristare de la ochii mei.
11 De ce nu am murit eu din pântece? De ce nu mi-am dat eu duhul când am ieşit din pântece?
12 De ce m-au întâmpinat genunchii? Sau sânii ca să îi sug?
13 Căci acum aş zace şi aş tăcea, aş dormi, atunci aş fi avut odihnă,
14 Cu împăraţi şi sfătuitori ai pământului, care şi-au zidit locuri pustii;
15 Sau cu prinţi care au avut aur, care şi-au umplut casele cu argint;
16 Sau ca o naştere ascunsă, nelatimp, nu aş mai fi fost; ca prunci care nu au văzut niciodată lumina.