7 Iată, acea noapte să fie solitară, nicio voce de bucurie să nu intre în ea.
8 Să o blesteme cei ce blestemă ziua, care sunt gata să îşi înalţe jelirea.
9 Stelele amurgului acesteia să fie întuneric; să caute lumină, dar să nu găsească; nici să nu vadă răsăritul zilei,
10 Pentru că nu a închis uşile pântecelui mamei mele, nici nu a ascuns întristare de la ochii mei.
11 De ce nu am murit eu din pântece? De ce nu mi-am dat eu duhul când am ieşit din pântece?
12 De ce m-au întâmpinat genunchii? Sau sânii ca să îi sug?
13 Căci acum aş zace şi aş tăcea, aş dormi, atunci aş fi avut odihnă,