2 Da, la ce mi-ar folosi tăria mâinilor lor, în cei care bătrâneţea a pierit?
3 Singuri, din lipsă şi foamete, fugind în pustie de mult pustiită şi secătuită.
4 Care taie nalbă de pe lângă tufişuri şi rădăcini de ienupăr ca hrană a lor.
5 Ei au fost alungaţi dintre oameni, (care au strigat după ei ca după un hoţ);
6 Ca să locuiască în coastele văilor, în peşteri ale pământului şi în stânci.
7 Printre tufişuri au zbierat; sub urzici s-au adunat.
8 Erau copii de nebuni, da, copii de oameni josnici; erau mai ticăloşi decât pământul.