22 Tu mă ridici spre vânt, mă faci să călăresc pe el şi îmi topeşti fiinţa.
23 Fiindcă ştiu că mă vei aduce la moarte şi la casa rânduită pentru toţi cei vii.
24 Totuşi el nu îşi va întinde mâna spre mormânt, deşi ei strigă la nimicirea lui.
25 Nu am plâns pentru cel ce era în necaz? Nu a fost sufletul meu întristat pentru cel sărac?
26 Când căutam binele, atunci răul a venit; şi când am aşteptat lumina, a venit întunericul.
27 Adâncurile mele fierbeau şi nu se odihneau; zilele necazului mă întâmpinau.
28 Umblam jelind, fără soare; m-am ridicat în picioare şi am strigat în adunare.