2 De ar fi fost cântărită în întregime mâhnirea mea şi nenorocirea mea pusă în balanţă împreună!
3 Căci acum ar fi mai grea decât nisipul mării; de aceea cuvintele mele sunt înghiţite.
4 Fiindcă săgeţile celui Atotputernic sunt în mine, otrava lor îmi bea duhul, terorile lui Dumnezeu se aşază în rând împotriva mea.
5 Rage măgarul sălbatic când are iarbă? Sau mugeşte boul peste nutreţul lui?
6 Se poate mânca fără sare ceea ce este fără gust? Sau este vreun gust în albuşul unui ou?
7 Lucrurile pe care sufletul meu a refuzat să le atingă sunt ca hrana care mă întristează.
8 O, de aş avea cererea mea împlinită şi de mi-ar da Dumnezeu lucrul pentru care tânjesc!