7 Lucrurile pe care sufletul meu a refuzat să le atingă sunt ca hrana care mă întristează.
8 O, de aş avea cererea mea împlinită şi de mi-ar da Dumnezeu lucrul pentru care tânjesc!
9 Chiar de i-ar plăcea lui Dumnezeu să mă nimicească, de şi-ar dezlănţui mâna şi m-ar stârpi!
10 Atunci totuşi aş avea mângâiere; da, m-aş împietri în întristare, să nu cruţe, pentru că nu am ascuns cuvintele Celui Sfânt.
11 Ce este puterea mea ca eu să sper? Şi ce este sfârşitul meu ca să îmi prelungesc viaţa?
12 Este puterea mea puterea pietrelor? Sau este carnea mea din aramă?
13 Nu este ajutorul meu în mine? Şi este înţelepciunea cu totul alungată de la mine?