1 Nu este un timp rânduit omului pe pământ? Nu sunt de asemenea zilele lui ca zilele unui angajat?
2 Precum un servitor cu ardoare doreşte umbra şi cum un angajat aşteaptă răsplata muncii sale,
3 Aşa sunt eu făcut să moştenesc luni de deşertăciune; şi nopţi obositoare îmi sunt rânduite.
4 Când mă culc, eu spun: Când mă voi ridica şi noaptea să fi trecut? Şi sunt sătul de răsuciri până la răsăritul zilei.
5 Carnea mea este îmbrăcată cu viermi şi bulgări de ţărână; pielea mea este crăpată şi a devenit dezgustătoare.
6 Zilele mele sunt mai iuţi decât suveica ţesătorului şi sunt petrecute fără speranţă.
7 Aminteşte-ţi că viaţa mea este vânt, ochiul meu nu va mai vedea binele.