11 De aceea nu îmi voi înfrâna gura; voi vorbi în chinul duhului meu, mă voi plânge în amărăciunea sufletului meu.
12 Sunt eu o mare sau o balenă, de ai pus o gardă peste mine?
13 Când spun: Patul meu mă va mângâia, culcuşul meu îmi va uşura plângerea;
14 Atunci tu mă înspăimânţi cu vise şi mă îngrozeşti prin viziuni,
15 Astfel că sufletul meu alege strangulare şi moarte mai degrabă decât viaţa mea.
16 Sunt scârbit de ea; nu voi trăi întotdeauna; lasă-mă în pace, căci zilele mele sunt deşertăciune.
17 Ce este omul să îl preamăreşti? Şi să îţi apleci inima peste el?