14 Atunci tu mă înspăimânţi cu vise şi mă îngrozeşti prin viziuni,
15 Astfel că sufletul meu alege strangulare şi moarte mai degrabă decât viaţa mea.
16 Sunt scârbit de ea; nu voi trăi întotdeauna; lasă-mă în pace, căci zilele mele sunt deşertăciune.
17 Ce este omul să îl preamăreşti? Şi să îţi apleci inima peste el?
18 Şi să îl cercetezi în fiecare dimineaţă şi să îl încerci în fiecare clipă?
19 Cât timp nu te vei depărta de mine, nici nu mă vei lăsa în pace până ce îmi voi fi înghiţit scuipatul?
20 Am păcătuit, ce să îţi fac, păzitorule de oameni? De ce m-ai pus ca semn împotriva ta, astfel încât sunt o povară pentru mine însumi?