1 Fiindcă mulți au încercat să alcătuiască o istorisire amănunțită despre lucrurile care s-au împlinit printre noi,
2 așa cum ni le-au încredințat cei ce au fost de la început martori oculari și care au ajuns slujitori ai Cuvântului,
3 am decis și eu, după ce am cercetat cu atenție toate lucrurile de la început, să ți le scriu în ordine, prea alesule Teofilus,
4 ca să ajungi astfel să cunoști întocmai temeinicia lucrurilor despre care ai fost învățat.
5 În zilele lui Irod, regele Iudeii, era un preot pe nume Zaharia, din ceata preoțească a lui Abia. Soția lui era dintre fiicele lui Aaron și se numea Elisabeta.
6 Amândoi erau drepți înaintea lui Dumnezeu, trăind fără vină, potrivit cu toate poruncile și rânduielile Domnului.
7 Dar nu aveau nici un copil, fiindcă Elisabeta era stearpă și amândoi erau acum înaintați în vârstă.
8 Într-o zi, în timp ce Zaharia era de slujbă, pentru că venise rândul cetei lui să slujească înaintea lui Dumnezeu,
9 a ieșit la sorți, după obiceiul preoției, să intre în Templul Domnului ca să tămâieze.
10 La ora tămâierii, toată mulțimea poporului se ruga afară.
11 Atunci i s-a arătat un înger al Domnului, stând în picioare la dreapta altarului tămâierii.
12 Când l-a văzut, Zaharia s-a tulburat și l-a cuprins frica.
13 Dar îngerul i-a zis: – Nu te teme, Zaharia, fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Soția ta, Elisabeta, îți va naște un fiu și îi vei pune numele Ioan.
14 El va fi bucuria și veselia ta și mulți se vor bucura de nașterea lui,
15 căci el va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea niciodată vin, nici băutură tare și va fi umplut de Duhul Sfânt încă din pântecele mamei lui.
16 El îi va întoarce pe mulți israeliți la Domnul, Dumnezeul lor.
17 Va merge înaintea Lui, în duhul și puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile taților spre copii și pe cei neascultători la înțelepciunea celor drepți, ca să pregătească Domnului un popor care să fie gata pentru El.
18 Zaharia l-a întrebat pe înger: – După ce voi cunoaște lucrul acesta? Căci eu sunt bătrân, iar soția mea este înaintată în vârstă!
19 Îngerul i-a răspuns: – Eu sunt Gabriel, cel care stă în prezența lui Dumnezeu, și am fost trimis să vorbesc cu tine și să-ți aduc aceste vești bune.
20 Iată că vei fi mut și nu vei mai putea vorbi până în ziua când se vor întâmpla aceste lucruri, pentru că n-ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la vremea lor.
21 Oamenii îl așteptau pe Zaharia și se mirau de întârzierea lui în Templu.
22 Când a ieșit, nu putea să le vorbească, astfel că ei au înțeles că avusese o vedenie în Templu. El a continuat să le facă semne și să rămână mai departe mut.
23 Când i s-au terminat zilele de slujire, s-a dus acasă.
24 După un timp, Elisabeta, soția lui, a rămas însărcinată. Ea s-a ținut ascunsă timp de cinci luni, zicând:
25 „Iată ce mi-a făcut Domnul atunci când a privit spre mine, înlăturându-mi disprețul pe care l-am îndurat între oameni!“
26 În luna a șasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret,
27 la o fecioară logodită cu un bărbat al cărui nume era Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria.
28 Îngerul a intrat la ea și i-a zis: – Plecăciune, ție căreia ți s-a arătat bunăvoință! Domnul este cu tine! (Binecuvântată ești tu între femei!)
29 Ea a fost foarte tulburată de mesajul îngerului și se gândea ce ar putea să însemne salutul acesta.
30 Îngerul i-a zis: – Nu te teme, Maria, pentru că ai găsit har din partea lui Dumnezeu!
31 Iată că vei rămâne însărcinată și vei naște un Fiu, Căruia Îi vei pune numele Isus.
32 El va fi mare și va fi numit „Fiul Celui Preaînalt“, iar Domnul Dumnezeu Îi va da tronul strămoșului Său, David.
33 Va împărăți peste casa lui Iacov în veci și Împărăția Lui nu va avea sfârșit!
34 Maria l-a întrebat pe înger: – Cum se va întâmpla lucrul acesta de vreme ce eu nu știu de bărbat?
35 Îngerul i-a răspuns: – Duhul Sfânt Se va coborî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri! De aceea Sfântul Care se va naște va fi numit„Fiul lui Dumnezeu“.
36 Iată că Elisabeta, ruda ta, a conceput și ea un fiu, la bătrânețe; și ea, care era numită stearpă, este acum în luna a șasea!
37 Căci nimic nu este imposibil cu Dumnezeu.
38 Maria a zis: – Iată-mă, sunt sclava Domnului! Facă-mi-se după cuvântul tău! Și îngerul a plecat de la ea.
39 În zilele acelea, Maria s-a sculat și s-a dus în grabă spre regiunea muntoasă, într-o cetate a lui Iuda.
40 Ea a intrat în casa lui Zaharia și a salutat-o pe Elisabeta.
41 Când Elisabeta a auzit salutul Mariei, copilul a săltat în pântecele ei, și Elisabeta a fost umplută de Duhul Sfânt.
42 Ea a exclamat cu glas tare: „Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău!
43 Cum de mi-a fost dat să vină la mine mama Domnului meu?!
44 Căci iată, de îndată ce am auzit salutul tău, mi-a săltat copilul în pântece de bucurie!
45 Ferice de cea care a crezut că vor fi împlinite lucrurile care i-au fost spuse de Domnul!“
46 Maria a zis: „Sufletul meu Îl preamărește pe Domnul
47 și mi se bucură nespus duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu,
48 pentru că a privit la starea smerită a sclavei Sale! Iată că de acum încolo, toate generațiile mă vor considera fericită
49 pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine! Numele Lui este sfânt!
50 Îndurarea Lui ține din generație în generație față de cei ce se tem de El!
51 El a înfăptuit o minune prin brațul Lui; i-a împrăștiat pe cei mândri în cugetul inimii lor.
52 I-a dat jos pe cei puternici de pe tronurile lor și i-a înălțat pe cei smeriți.
53 Pe cei flămânzi i-a săturat cu bunătăți, iar pe cei bogați i-a dat afară cu mâinile goale.
54 El l-a ajutat pe Israel, slujitorul Său, amintindu-Și de îndurarea Sa,
55 așa cum le spusese strămoșilor noștri, lui Avraam și seminței lui, în veci!“
56 Maria a rămas împreună cu Elisabeta în jur de trei luni și apoi s-a întors acasă.
57 Când i s-a împlinit vremea să nască, Elisabeta a născut un băiat.
58 Vecinii și rudele au auzit că Domnul Și-a arătat marea îndurare față de ea și s-au bucurat împreună cu ea.
59 În ziua a opta, au venit să circumcidă copilul. Voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său,
60 dar mama lui a zis: „Nu, ci îl va chema Ioan!“
61 Ei i-au zis: „Nu este nimeni între rudele tale care să poarte acest nume!“
62 Și îi făceau semne tatălui copilului, ca să știe ce nume dorește să-i dea.
63 El a cerut o tăbliță și a scris: „Numele lui este Ioan.“ Și toți s-au minunat.
64 Imediat i-a fost deschisă gura, i-a fost dezlegată limba și a început să vorbească, binecuvântându-L pe Dumnezeu.
65 Pe toți vecinii lor i-a cuprins frica și în întreaga regiune muntoasă a Iudeii se vorbea despre toate aceste lucruri.
66 Toți cei ce le auzeau, le păstrau în inima lor, spunând: „Oare ce va deveni acest copil?“ Căci mâna Domnului era cu el.
67 Zaharia, tatăl lui, a fost umplut de Duhul Sfânt și a profețit astfel:
68 „Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru că a venit în ajutor și Și-a răscumpărat poporul!
69 El ne-a ridicat un corn al mântuiriiîn casa slujitorului Său David,
70 așa cum a spus prin gura sfinților Săi profeți din vechime,
71 și ne-a adus izbăvire de dușmanii noștri și din mâinile celor ce ne urăsc.
72 El Își arată astfel îndurarea față de strămoșii noștri și Își aduce aminte de legământul Lui cel sfânt,
73 de jurământul pe care i l-a făcut lui Avraam, tatăl nostru, potrivit căruia, ne va da voie,
74 izbăviți fiind din mâna dușmanilor noștri, să-I slujim fără teamă,
75 în sfințenie și dreptate înaintea Lui, în toate zilele noastre.
76 Iar tu, copile, vei fi numit profet al Celui Preaînalt! Căci vei merge înaintea Domnului ca să pregătești căile Lui,
77 să dai poporului Său cunoștința mântuirii, prin iertarea păcatelor lui,
78 datorită îndurării nemărginite a Dumnezeului nostru, în urma căreia va veni în ajutorul nostru Soarele din înălțime,
79 ca să strălucească peste cei aflați în întuneric și în umbra morții, ca să ne călăuzească picioarele pe calea păcii.“
80 Copilul creștea și se întărea în duh. El a stat în locuri pustii până în ziua apariției lui în poporul Israel.