Luca 15 NTR

Pilda cu oaia pierdută

1 Toți colectorii de taxe și păcătoșii se apropiau de El ca să-L asculte.

2 Dar fariseii și cărturarii murmurau și ziceau: „Acest Om îi primește pe păcătoși și mănâncă cu ei!“

3 El însă le-a spus următoarea pildă:

4 „Care om dintre voi, dacă are o sută de oi și pierde una din ele, nu le lasă pe câmp pe celelalte nouăzeci și nouă și nu se duce după cea pierdută, până când o găsește?!

5 Iar când o găsește, o pune bucuros pe umeri,

6 vine acasă și-și cheamă prietenii și vecinii, zicându-le: «Bucurați-vă împreună cu mine, căci mi-am găsit oaia care era pierdută!»

7 Tot așa, vă spun că va fi mai mare bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăiește, decât pentru nouăzeci și nouă de oameni drepți care n-au nevoie de pocăință!

Pilda cu moneda pierdută

8 Sau care femeie, dacă are zece drahme și pierde una din ele, nu aprinde o lampă, nu mătură casa și nu caută cu atenție până când o găsește?!

9 Iar când o găsește, își cheamă prietenele și vecinele și le spune: «Bucurați-vă împreună cu mine, căci am găsit drahma pe care o pierdusem!»

10 Tot așa, vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăiește!“

Pilda fiului risipitor

11 El a mai zis: „Un om avea doi fii.

12 Cel mai tânăr dintre ei i-a zis tatălui: «Tată, dă-mi partea din moșie care mi se cuvine!» Și tatăl a împărțit între ei averea.

13 Nu după multe zile, fiul cel tânăr a strâns totul și a plecat într-o țară îndepărtată, iar acolo și-a risipit averea ducând o viață destrăbălată.

14 După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în țara aceea și el a început să ducă lipsă.

15 S-a dus și s-a alipit de unul din cetățenii acelei țări, iar acesta l-a trimis pe câmpurile lui să-i pască porcii.

16 Ar fi dorit el să se sature din roșcovele pe care le mâncau porcii, dar nu i le dădea nimeni!

17 Și-a venit în fire și și-a zis: «Câți angajați ai tatălui meu au belșug de pâine, iar eu mor de foame aici!

18 Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu și-i voi spune: ‘Tată, am păcătuit împotriva Cerului și înaintea ta

19 și nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău. Fă-mă ca pe unul din angajații tăi!’»

20 Și s-a sculat și s-a dus la tatăl lui. În timp ce el era încă departe, tatăl său l-a văzut și i s-a făcut milă de el; a alergat la el, l-a îmbrățișat și l-a sărutat mult.

21 Fiul i-a zis: «Tată, am păcătuit împotriva Cerului și înaintea ta și nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău!»

22 Dar tatăl le-a zis sclavilor săi: «Aduceți repede cea mai bună robă și îmbrăcați-l cu ea! Puneți-i un inel în deget și sandale în picioare!

23 Aduceți apoi vițelul cel îngrășat și tăiați-l! Să mâncăm și să ne veselim,

24 pentru că acest fiu al meu era mort și trăiește iarăși, era pierdut și a fost găsit!» Și au început să se veselească.

25 Fiul lui cel mai în vârstă era la câmp. Când a venit și s-a apropiat de casă, a auzit muzică și dansuri

26 și l-a chemat pe unul din slujitori ca să-l întrebe ce se întâmplă.

27 Acesta i-a răspuns: «A venit fratele tău, iar tatăl tău a tăiat vițelul cel îngrășat, pentru că l-a primit înapoi sănătos.»

28 Atunci el s-a înfuriat și n-a vrut să intre. Tatăl lui a ieșit afară și a stăruit de el săintre.

29 Însă el i-a răspuns tatălui său: – Iată, eu îți slujesc de atâția ani și niciodată nu ți-am încălcat porunca! Și mie nu mi-ai dat niciodată nici măcar un ied ca să mă veselesc cu prietenii mei!

30 Dar când a venit acest fiu al tău, care ți-a mâncat averea cu prostituatele, lui i-ai tăiat vițelul cel îngrășat!

31 Tatăl i-a zis: – Fiule, tu întotdeauna ești cu mine și tot ce este al meu este și al tău.

32 Dar trebuia să ne veselim și să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău era mort și acum trăiește, era pierdut și a fost găsit!“

Capitolele

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24