1 Se apropia Sărbătoarea Azimelor, căreia i se spune și „Paștele“.
2 Conducătorii preoților și cărturarii căutau o modalitate să-L omoare pe Isus, căci se temeau de popor.
3 Atunci Satan a intrat în Iuda, numit „Iscarioteanul“, care era din numărul celor doisprezece.
4 Acesta s-a dus și a discutat cu conducătorii preoților și cu comandanții gărzii Templului cum să-L dea pe mâna lor.
5 Ei s-au bucurat și au stabilit să-i dea bani.
6 El a fost de acord și a început să caute un prilej ca să-L dea pe mâna lor, în absența mulțimii.
7 Apoi a venit ziua Sărbătorii Azimelor, zi în care trebuia să fie jertfit mielul de Paște.
8 Isus i-a trimis pe Petru și pe Ioan înainte și le-a zis: – Duceți-vă și pregătiți-ne mielul de Paște ca să mâncăm!
9 Ei L-au întrebat: – Unde vrei să-l pregătim?
10 Isus le-a răspuns: – Iată, când veți intra în cetate, vă va întâlni un om care duce un vas cu apă. Urmați-l până la casa în care va intra
11 și spuneți-i stăpânului casei astfel: „Învățătorul te întreabă: «Unde este camera de oaspeți în care urmează să mănânc mielul de Paște împreună cu ucenicii Mei?»“
12 El vă va arăta sus o cameră mare și aranjată. Acolo să faceți pregătirile!
13 Ei s-au dus și au găsit totul așa cum le spusese Isus; și au pregătit mielul de Paște.
14 Când a sosit ceasul, Isus S-a așezat la masă împreună cu apostolii.
15 El le-a zis: „Am dorit mult să mănânc împreună cu voi această masă de Paște, înainte de suferința Mea!
16 Căci vă spun că nu voi mai mânca din ea până când nu își va găsi împlinirea în Împărăția lui Dumnezeu!“
17 A luat apoi un pahar, a adus mulțumiri și a zis: „Luați-l și împărțiți-l între voi!
18 Căci vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din rodul viței până când va veni Împărăția lui Dumnezeu.“
19 Apoi a luat o pâine și, după ce a adus mulțumiri, a frânt-o și le-a dat-o zicând: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; să faceți lucrul acesta în amintirea Mea!“
20 În același fel, după ce au mâncat, a luat paharul și a zis: „Acest pahar este Legământul cel Nou în sângele Meu, care se varsă pentru voi.
21 Dar iată că mâna trădătorului Meu este cu Mine la masă!
22 Căci într-adevăr, Fiul Omului Se duce după cum a fost hotărât, dar vai de omul acela prin care El este trădat!“
23 Ei au început să se întrebe unii pe alții cine să fie oare acela dintre ei care urmează să facă lucrul acesta.
24 Între ei s-a iscat și o ceartă cu privire la care dintre ei ar trebui să fie considerat cel mai mare.
25 Isus însă le-a zis: – Regii neamurilor stăpânesc peste ele, iar cei ce au autoritate asupra lor sunt numiți „binefăcători“.
26 Cu voi să nu fie așa! Ci cel mai mare dintre voi să devină ca cel mai mic, iar cel care conduce să fie ca cel care slujește.
27 Căci cine este mai mare, cel care stă la masă sau cel care slujește? Oare nu cel care stă la masă? Eu însă sunt între voi ca cel care slujește!
28 Voi sunteți cei care ați rămas cu Mine în încercările Mele.
29 Deaceea și Eu vă ofer o împărăție, așa cum și Tatăl Meu Mi-a oferit-o Mie,
30 ca să mâncați și să beți la masa Mea, în Împărăția Mea, și să stați pe tronuri judecând cele douăsprezece seminții ale lui Israel.
31 Simon, Simon, iată, Satan a cerut să vă cearnă așa cum se cerne grâul,
32 dar Eu m-am rugat pentru tine, ca să nu ți se piardă credința. Iar când te vei întoarce, întărește-i pe frații tăi!
33 Petru I-a răspuns: – Doamne, sunt gata să merg cu Tine chiar și la închisoare și la moarte!
34 Isus i-a zis: – Îți spun, Petru, că nu va cânta cocoșul astăzi până când nu te vei lepăda de trei ori că nu Mă cunoști!
35 Apoi le-a zis: – Când v-am trimis fără pungă, fără traistă și fără sandale, ați dus voi lipsă de ceva? – De nimic! I-au răspuns ei.
36 El le-a mai zis: – Acum, dimpotrivă, cel ce are o pungă, s-o ia! La fel și traista! Iar cel ce nu are sabie, să-și vândă haina și să-și cumpere una!
37 Căci vă spun că ceea ce este scris trebuie să se împlinească în Mine, și anume: „El a fost numărat alături de cei nelegiuiți.“ Da, ceea ce este scris despre Mine este gata să se împlinească.
38 Ei au zis: – Doamne, iată aici două săbii! – De-ajuns! le-a zis El.
39 A ieșit afară și S-a dus, ca de obicei, spre Muntele Măslinilor. Ucenicii L-au urmat și ei.
40 Când a ajuns în locul acela, le-a zis: „Rugați-vă să nu cădeți în ispită!“
41 Apoi S-a retras de lângă ei, cam la o distanță de o aruncătură de piatră, s-a pus pe genunchi și s-a rugat
42 zicând: „Tată, dacă vrei, îndepărtează de la Mine paharul acesta! Totuși facă-se nu voia Mea, ci a Ta!“
43 (Atunci I s-a arătat un înger din cer, ca să-L întărească.
44 Fiind în agonie, El se ruga cu și mai multă ardoare, iar sudoarea Lui devenise ca niște picături de sânge care cădeau pe pământ.)
45 Când S-a ridicat de la rugăciune și a venit la ucenici, i-a găsit adormiți de întristare.
46 El le-a zis: „De ce dormiți? Sculați-vă și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită!“
47 În timp ce El încă vorbea, iată că au venit o mulțime de oameni, iar cel numit Iuda, unul din cei doisprezece, mergea înaintea lor. El s-a apropiat de Isus ca să-L sărute,
48 dar Isus i-a zis: „Iuda, cu un sărut Îl trădezi tu pe Fiul Omului?“
49 Când cei din jurul lui Isus au văzut ce urma să se întâmple, au zis: – Doamne, să lovim cu sabia?
50 Și unul dintre ei l-a lovit cu sabia pe sclavul marelui preot, tăindu-i urechea dreaptă.
51 Însă Isus a zis: – Încetați cu aceasta! Și a atins urechea acelui om și l-a vindecat.
52 Apoi Isus le-a zis conducătorilor preoților, comandanților gărzii Templului și bătrânilor, care veniseră împotriva Lui: „Ați ieșit cu săbii și ciomege, ca după un tâlhar?
53 Când eram cu voi în fiecare zi în Templu, n-ați pus mâna pe Mine! Însă acesta este ceasul vostru și autoritatea întunericului!“
54 Atunci L-au prins și L-au dus și L-au băgat în casa marelui preot. Petru L-a urmat de la distanță.
55 Au aprins un foc în mijlocul curții și au șezut jos. Petru s-a așezat și el printre ei.
56 O slujnică, când l-a văzut șezând lângă foc, s-a uitat țintă la el și a zis: – Și acesta era cu El!
57 Însă el s-a lepădat zicând: – Nu-L cunosc, femeie!
58 După puțin timp, l-a văzut altcineva, care a zis: – Și tu ești dintre ei! Dar Petru a zis: – Nu sunt, omule!
59 Cam o oră mai târziu, un altul a susținut cu tărie, zicând: – Cu siguranță și acesta era cu El, căci este galileean!
60 Dar Petru a zis: – Omule, nu știu despre ce vorbești! Și imediat, în timp ce el încă vorbea, a cântat cocoșul.
61 Domnul S-a întors și s-a uitat la Petru. Atunci Petru și-a adus aminte de cuvântul pe care i-l spusese Domnul: „Astăzi, înainte de cântatul cocoșului, te vei lepăda de Mine de trei ori!“
62 Și a ieșit afară și a plâns cu amar.
63 Oamenii care-L păzeau pe Isus Îl batjocoreau și-L băteau.
64 Ei L-au legat la ochi și-L întrebau zicând: „Profețește, cine este cel ce Te-a lovit?“
65 Și rosteau multe alte blasfemii împotriva Lui.
66 Când s-a făcut ziuă, sfatul bătrânilor poporului, conducătorii preoților și cărturarii s-au adunat împreună și L-au dus pe Isus în sinedriul lor.
67 Ei I-au zis: – Dacă Tu ești Cristosul, spune-ne! Isus le-a răspuns: – Dacă vă voi spune, cu nici un chip nu veți crede,
68 iar dacă vă voi întreba, cu nici un chip nu-Mi veți răspunde, (nici nu-Mi veți da drumul).
69 De acum încolo, Fiul Omului va fi așezat la dreapta puterii lui Dumnezeu.
70 Toți au întrebat: – Ești Tu deci Fiul lui Dumnezeu? El le-a răspuns: – Chiar voi înșivă spuneți că Eu sunt.
71 Atunci ei au zis: – Ce nevoie mai avem de mărturie?! Căci noi înșine am auzit-o din gura Lui!