2 El le-a zis: „Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea și de oameni nu-i era rușine.
3 În cetatea aceea era și o văduvă care tot venea la el și-i zicea: «Fă-mi dreptate în procesul cu potrivnicul meu!»
4 Pentru o vreme n-a vrut să-i facă dreptate, dar după aceea și-a zis: «Chiar dacă nu mă tem de Dumnezeu și nici de oameni nu mi-e rușine,
5 totuși, pentru că această văduvă mă tot necăjește, îi voi face dreptate, ca să nu mai vină întruna și să mă bată la cap!»“
6 Apoi Domnul a zis: „Auziți ce zice judecătorul cel nedrept?
7 Și oare Dumnezeu nu le va face dreptate aleșilor Săi, care strigă zi și noapte către El, măcar că întârzie față de ei?!
8 Vă spun că le va face dreptate foarte curând! Dar când va veni Fiului Omului, va găsi El oare credință pe pământ?“