39 A ieșit afară și S-a dus, ca de obicei, spre Muntele Măslinilor. Ucenicii L-au urmat și ei.
40 Când a ajuns în locul acela, le-a zis: „Rugați-vă să nu cădeți în ispită!“
41 Apoi S-a retras de lângă ei, cam la o distanță de o aruncătură de piatră, s-a pus pe genunchi și s-a rugat
42 zicând: „Tată, dacă vrei, îndepărtează de la Mine paharul acesta! Totuși facă-se nu voia Mea, ci a Ta!“
43 (Atunci I s-a arătat un înger din cer, ca să-L întărească.
44 Fiind în agonie, El se ruga cu și mai multă ardoare, iar sudoarea Lui devenise ca niște picături de sânge care cădeau pe pământ.)
45 Când S-a ridicat de la rugăciune și a venit la ucenici, i-a găsit adormiți de întristare.