23 În timp ce ei vâsleau, Isus a adormit. Pe lac s-a stârnit o asemenea furtună, încât barca se umplea cu apă iar ei se aflau în pericol.
24 Au venit la El, L-au trezit și I-au zis: – Stăpâne, Stăpâne, pierim! El s-a sculat, a mustrat vântul și valurile înfuriate, iar ele au încetat și s-a făcut liniște.
25 Apoi i-a întrebat: – Unde vă este credința?! Ei s-au temut, au rămas uimiți și și-au zis unii altora: „Cine este Acesta de poruncește până și vânturilor, și apei și ele Îl ascultă?!“
26 Au vâslit mai departe, înspre ținutul gherasenilor, care se află în dreptul Galileii.
27 Când a coborât pe țărm, I-a ieșit înainte un anumit om din cetate, care era stăpânit de demoni. De multă vreme nu purta haine și nu locuia într-o casă, ci în morminte.
28 Când L-a văzut pe Isus, a strigat, I s-a închinat și a zis cu glas puternic: – Ce am eu de-a face cu Tine, Isuse, Fiu al Dumnezeului cel Preaînalt? Te rog să nu mă chinui!
29 Căci Isus îi poruncise duhului necurat să iasă din om. De multe ori acesta punea stăpânire pe el; fusese pus sub pază și legat cu lanțuri și cătușe, dar rupea legăturile și era dus de către demon în locuri pustii.