1 Ilie tișbitul, din Tișba Ghiladului, i-a zis lui Ahab: „Viu este Domnul , Dumnezeul lui Israel, Căruia Îi slujesc, că nu va fi nici rouă, nici ploaie în acești ani decât la cuvântul meu.“
2 Apoi, Domnul i-a vorbit lui Ilie astfel:
3 „Pleacă de aici, du-te spre răsărit și ascunde-te lângă uedul Cherit, care se află la răsărit de Iordan!
4 Vei bea apă din ued. Le-am poruncit corbilor să-ți aducă de mâncare acolo“.
5 El a făcut potrivit Cuvântului Domnului : s-a dus și s-a așezat lângă uedul Cherit, care se află la răsărit de Iordan.
6 Corbii îi aduceau pâine și carne dimineața și seara, iar apă bea din ued.
7 După o vreme însă uedul a secat, pentru că nu mai plouase în țară.
8 Atunci Cuvântul Domnului a venit la el și i-a vorbit astfel:
9 „Scoală-te, du-te la Sarepta care aparține de Sidon și locuiește acolo! I-am poruncit unei văduve de acolo să-ți dea de mâncare.“
10 El s-a sculat și s-a dus la Sarepta. Când a ajuns la poarta cetății, a văzut o văduvă care strângea lemne. El a strigat-o și i-a zis: – Te rog, adu-mi puțină apă într-un vas ca să beau!
11 Ea a plecat să-i aducă apă, dar Ilie a strigat-o și i-a zis: – Te rog, adu-mi și o bucată de pâine!
12 – Viu este Domnul , Dumnezeul tău, i-a răspuns ea, că nu am pâine, ci doar un pumn de făină într-un vas și puțin ulei într-un urcior. Dar iată, strâng acum două bucăți de lemne, apoi mă voi întoarce acasă și voi pregăti cu acestea pâine pentru mine și pentru fiul meu ca să mâncăm; după aceea vom muri.
13 – Nu te teme, i-a zis Ilie; du-te și fă precum ai spus. Dar mai întâi fă din ceea ce ai o bucată mică de pâine pentru mine și adu-mi-o; după aceea vei face și pentru tine și pentru fiul tău,
14 căci așa vorbește Domnul , Dumnezeul lui Israel: „Făina din vas nu se va consuma, iar uleiul din urcior nu se va termina până în ziua în care Domnul va da ploaie pe pământ.“
15 Ea s-a dus și a făcut așa cum i-a cerut Ilie. Și astfel ea, Ilie și familia ei au avut de mâncare în fiecare zi.
16 Făina din vas nu s-a consumat și uleiul din urcior nu s-a terminat, potrivit Cuvântului Domnului rostit prin Ilie.
17 După aceea fiul femeii, stăpâna casei, s-a îmbolnăvit. S-a îmbolnăvit atât de grav, încât n-a mai rămas suflare în el.
18 Atunci ea i-a zis lui Ilie: – Ce ai împotriva mea, om al lui Dumnezeu? Ai venit aici să-mi amintești păcatul meu și să aduci moartea fiului meu?
19 – Dă-mi-l încoace pe fiul tău, i-a zis el. L-a luat din brațele ei, l-a dus în odaia de sus unde locuia el și l-a așezat pe patul său.
20 Apoi a strigat către Domnul , spunând: „ Doamne , Dumnezeul meu, de ce ai adus această nenorocire peste această văduvă la care locuiesc, făcând ca fiul ei să moară?“
21 El s-a întins de trei ori peste copil și a strigat către Domnul , zicând: „ Doamne , Dumnezeul meu, Te rog fă ca sufletul acestui copil să se întoarcă în el!“
22 Domnul l-a ascultat pe Ilie; sufletul copilului s-a întors în el și el a revenit la viață.
23 Ilie l-a luat pe copil, l-a coborât în casă din odaia de sus, i l-a dat mamei sale și i-a zis: – Iată, fiul tău trăiește!
24 Femeia i-a zis lui Ilie: – Acum știu că ești un om al lui Dumnezeu, iar Cuvântul Domnului pe care-l rostești este adevăr!