1 Timp de trei ani, n-a mai fost nici un război între Aram și Israel.
2 După trei ani, Iehoșafat, regele lui Iuda, s-a dus la regele lui Israel.
3 Regele lui Israel le spusese slujitorilor săi: „Știți că cetatea Ramot-Ghilad este a noastră, iar noi nu facem nimic pentru a o lua înapoi de la regele Aramului!“
4 El l-a întrebat pe Iehoșafat: – Vrei să mergi cu mine la război împotriva Ramot-Ghiladului? – Eu și cu tine vom fi una, poporul meu ca poporul tău și caii mei ca ai tăi, i-a răspuns Iehoșafat regelui lui Israel.
5 Însă Iehoșafat i-a mai zis regelui lui Israel: – Întreabă, te rog, mai întâi Cuvântul Domnului.
6 Regele lui Israel i-a adunat pe profeți, aproape patru sute de bărbați, și i-a întrebat: – Să mă duc la război împotriva Ramot-Ghiladului sau să renunț? – Du-te, i-au răspuns ei, pentru că Domnul îl va da în mâna regelui!
7 – Nu mai este aici nici un alt profet al Domnului ca să-l putem întreba? a întrebat Iehoșafat.
8 Regele lui Israel i-a răspuns: – Mai este unul, pe nume Micaia, fiul lui Imla, prin care-L putem întreba pe Domnul , dar eu îl urăsc, pentru că nu profețește nimic bun cu privire la mine, ci numai rău. – Să nu vorbească regele așa, i-a zis Iehoșafat.
9 Atunci regele lui Israel a chemat o căpetenie și i-a spus: – Cheamă-l repede pe Micaia, fiul lui Imla!
10 Regele lui Israel și Iehoșafat, regele lui Iuda, îmbrăcați în hainele regale, ședeau pe câte un tron în aria de treierat de la intrarea porții Samariei și toți profeții profețeau înaintea lor.
11 Zedechia, fiul lui Chenaana, își făcuse niște coarne de fier și spunea: „Așa vorbește Domnul : «Cu aceste coarne îi vei străpunge pe aramei până îi vei nimici!»“
12 Și toți ceilalți profeți profețeau la fel: „Atacă Ramot-Ghiladul și biruiește! Domnul îl va da în mâna regelui!“
13 Mesagerul care s-a dus să-l cheme pe Micaia i-a spus acestuia: – Toți profeții îi vestesc de bine regelui. Să fie și cuvântul tău ca al fiecăruia dintre ei și să vestești de bine!
14 – Viu este Domnul că voi vesti doar ceea ce-mi va spune Domnul , i-a răspuns Micaia.
15 Când a ajuns la rege, acesta l-a întrebat: – Micaia, să ne ducem la război împotriva Ramot-Ghiladului sau să renunțăm? – Du-te și biruiește, i-a răspuns el, căci Domnul îl va da în mâna regelui.
16 – De câte ori trebuie să te pun să juri că nu-mi vei spune decât adevărul în Numele Domnului? l-a întrebat regele.
17 Atunci el a răspuns: – Am văzut tot Israelul risipit pe munți ca o turmă de oi care nu are păstor, iar Domnul a zis: „Acești oameni nu au stăpân! Să se întoarcă fiecare în pace acasă!“
18 Regele lui Israel i-a zis lui Iehoșafat: – Nu ți-am spus că nu profețește nimic bun cu privire la mine, ci numai rău?
19 Micaia a mai zis: – Ascultă deci Cuvântul Domnului! L-am văzut pe Domnul șezând pe tronul Său și toată oștirea cerurilor am văzut-o stând în picioare lângă El, la dreapta și la stânga Lui.
20 Și Domnul a întrebat: – Cine-l va amăgi pe Ahab ca să se ducă la Ramot-Ghilad și să piară acolo? Unul a răspuns într-un fel, altul a răspuns în alt fel.
21 Apoi a venit un duh, s-a înfățișat înaintea Domnului și I-a zis: – Eu îl voi amăgi. – Cum? l-a întrebat Domnul.
22 – Voi ieși, a răspuns el, și voi fi un duh de minciună în gura tuturor profeților lui. Și Domnul i-a zis: – Îl vei amăgi și vei reuși! Du-te și fă așa!
23 Astfel, Domnul a pus un duh de minciună în gura tuturor acestor profeți ai tăi. Domnul a rostit nenorocirea împotriva ta.
24 Atunci Zedechia, fiul lui Chenaana, s-a apropiat, l-a lovit pe Micaia peste obraz și i-a zis: – Pe unde a ieșit Duhul Domnului de la mine ca să-ți vorbească?
25 – Vei vedea în ziua în care vei fugi dintr-o odaie în alta ca să te ascunzi! i-a răspuns Micaia.
26 După aceea, regele lui Israel a zis: – Ia-l pe Micaia, du-l înapoi la Amon, conducătorul cetății, și la Ioaș, fiul regelui,
27 și spune-le acestora că așa vorbește regele: „Puneți-l pe acest om în temniță și hrăniți-l cu pâinea întristării și cu apa întristării până mă voi întoarce în pace!“
28 Dar Micaia a spus: – Dacă te vei întoarce în pace, înseamnă că nu Domnul a vorbit prin mine. Voi cei prezenți, ascultați cu toții! a mai adăugat el.
29 Regele lui Israel împreună cu Iehoșafat, regele lui Iuda, s-au dus la Ramot-Ghilad.
30 Regele lui Israel i-a zis lui Iehoșafat: „Eu mă voi deghiza și voi intra în luptă îmbrăcat astfel. Tu însă îmbracă-te cu hainele tale regale.“ Regele lui Israel s-a deghizat și, îmbrăcat astfel, a intrat în luptă.
31 Regele Aramului le poruncise celor treizeci și două de căpetenii ale carelor sale astfel: „Să nu vă luptați nici cu cei mici, nici cu cei mari, ci numai cu regele lui Israel!“
32 Când căpeteniile carelor l-au văzut pe Iehoșafat, și-au zis: „Cu siguranță acesta este regele lui Israel!“ Și s-au întors spre el ca să-l atace. Atunci Iehoșafat a strigat după ajutor;
33 dar când căpeteniile carelor și-au dat seama că nu este el regele lui Israel, l-au lăsat în pace.
34 După aceea un arcaș a tras cu arcul la întâmplare și l-a lovit pe regele lui Israel între armură și zale. Regele i-a poruncit celui care mâna carul: „Întoarce și scoate-mă de pe câmpul de luptă, pentru că am fost rănit!“
35 Lupta s-a întețit în ziua aceea. Regele a rămas în picioare în car, în văzul arameilor, dar seara a murit. Sângele din rană i-a curs în interiorul carului.
36 Când a apus soarele, s-a strigat în tabără: „Fiecare să plece în cetatea lui! Fiecare să plece în țara lui!“
37 Astfel, regele a murit și a fost dus la Samaria, unde l-au înmormântat.
38 Când au spălat carul într-un iaz din Samaria, câinii i-au lins sângele, iar prostituatele s-au scăldat acolo, potrivit cuvântului pe care-l spusese Domnul.
39 Celelalte fapte ale lui Ahab, tot ce a făcut el, palatul de fildeș pe care l-a construit și toate cetățile pe care le-a zidit, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Israel“?
40 Ahab s-a culcat alături de părinții săi, iar în locul său a domnit fiul său Ahazia.
41 Iehoșafat, fiul lui Asa, a început să domnească peste Iuda în al patrulea an al domniei lui Ahab, regele lui Israel.
42 Iehoșafat avea treizeci și cinci de ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de douăzeci și cinci de ani. Mama lui se numea Azuba și era fiica lui Șilhi.
43 El a umblat în toate căile tatălui său, Asa, și nu s-a abătut de la ele, făcând ce e drept înaintea Domnului. Totuși înălțimile nu au fost îndepărtate, iar poporul mai aducea încă jertfe și ardea tămâie pe înălțimi.
44 De asemenea, Iehoșafat a trăit în pace cu regele lui Israel.
45 Celelalte fapte ale lui Iehoșafat, puterea pe care a arătat-o și războaiele pe care le-a purtat, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Iuda“?
46 El i-a nimicit pe bărbații care se prostituau și care rămăseseră în țară de pe vremea tatălui său, Asa.
47 În acea perioadă, nu era rege în Edom. În locul regelui era un guvernator.
48 Iehoșafat a făcut niște corăbii pentru negoț, care să meargă la Ofir după aur, dar n-au mai plecat, pentru că au fost sfărâmate la Ețion-Gheber.
49 Atunci Ahazia, fiul lui Ahab, i-a zis lui Iehoșafat: „Să meargă slujitorii mei împreună cu slujitorii tăi cu corăbiile!“ Dar Iehoșafat nu a vrut.
50 Iehoșafat s-a culcat alături de părinții săi și a fost înmormântat alături de părinții săi, în cetatea strămoșului său David, iar în locul lui a domnit fiul său Iehoram.
51 Ahazia, fiul lui Ahab, a început să domnească peste Israel în Samaria în al șaptesprezecelea an al domniei lui Iehoșafat, regele lui Iuda, și a domnit timp de doi ani peste Israel.
52 El a făcut ce este rău înaintea Domnului și a trăit ca tatăl său, ca mama sa și ca Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care l-a făcut pe Israel să păcătuiască.
53 El i-a slujit lui Baal , i s-a închinat și l-a provocat astfel la mânie pe Domnul , Dumnezeul lui Israel, așa cum făcuse și tatăl său.