1 Iată ce s-a întâmplat după aceste evenimente: Nabot din Izreel avea o vie în Izreel, aproape de palatul lui Ahab, regele Samariei.
2 Acesta i-a zis lui Nabot: – Dă-mi mie via ta, ca să-mi slujească drept grădină de zarzavaturi, căci este aproape de palatul meu. Îți voi da în schimb o vie mai bună decât aceasta sau, dacă ți se pare mai bine, îți voi plăti în argint cât valorează.
3 – Să mă ferească Domnul să-ți dau moștenirea părinților mei, i-a răspuns Nabot.
4 Ahab s-a dus acasă supărat și mâniat din cauza cuvintelor pe care Nabot din Izreel i le spusese: „Nu-ți voi da moștenirea părinților mei!“ S-a așezat pe pat, și-a întors fața și nu a vrut să mănânce nimic.
5 Izabela, soția sa, a venit la el și l-a întrebat: – De ce ești supărat și nu mănânci nimic?
6 – Pentru că i-am spus lui Nabot din Izreel să-mi dea via lui cu preț de argint, i-a răspuns el, sau, dacă vrea, îi voi da altă vie în locul ei. Dar el mi-a răspuns că nu-mi dă via lui.
7 – Așa îți exerciți tu domnia acum peste Israel? i-a spus Izabela, soția sa. Scoală-te, mănâncă și înveselește-te! Eu îți voi da via lui Nabot din Izreel.
8 Ea a scris niște scrisori în numele lui Ahab, a pus pecetea lui pe ele și le-a trimis bătrânilor și nobililor care locuiau în aceeași cetate cu Nabot.
9 Iată ce a scris în acele scrisori: „Vestiți un post și puneți-l pe Nabot în fruntea poporului.
10 Puneți înaintea lui doi oameni nelegiuiți care să mărturisească: «Tu L-ai blestemat pe Dumnezeu și l-ai blestemat și pe rege!» Apoi scoateți-l afară din cetate și omorâți-l cu pietre.“
11 Bătrânii și nobilii care locuiau în cetatea lui Nabot au făcut așa cum le-a cerut Izabela în scrisorile pe care le trimisese.
12 Au vestit un post și l-au pus pe Nabot în fruntea poporului.
13 Cei doi oameni nelegiuiți au venit, s-au așezat înaintea lui și au mărturisit împotriva lui în prezența poporului: „Nabot L-a blestemat pe Dumnezeu și l-a blestemat și pe rege!“ Pe urmă l-au scos afară din cetate și l-au omorât cu pietre.
14 După aceea i-au trimis vorbă Izabelei: „Nabot a fost omorât cu pietre!“
15 Când Izabela a auzit că Nabot fusese omorât cu pietre, i-a zis lui Ahab: „Scoală-te și ia în stăpânire via lui Nabot din Izreel, cel care nu a vrut să ți-o dea cu preț de argint, întrucât Nabot nu mai trăiește, ci a murit.“
16 Când Ahab a auzit că Nabot este mort, s-a dus imediat să ia în stăpânire via lui Nabot din Izreel.
17 Domnul i-a vorbit lui Ilie tișbitul astfel:
18 „Scoală-te și du-te să-l întâlnești pe Ahab, regele lui Israel, care domnește în Samaria. El este în via lui Nabot, unde s-a dus s-o ia în stăpânire.
19 Spune-i că așa vorbește Domnul : «N-ai omorât un om și n-ai pus stăpânire pe proprietatea lui?» Spune-i că așa vorbește Domnul : «Chiar în locul în care câinii au lins sângele lui Nabot, vor linge câinii și sângele tău!»“
20 Ahab i-a zis lui Ilie: – M-ai găsit, dușmanule? – Te-am găsit, i-a răspuns el, pentru că te-ai vândut ca să faci ce este rău înaintea Domnului.
21 Iată ce zice Domnul: „Voi aduce nenorocirea asupra ta, îți voi distruge urmașii și voi omorî fiecare bărbat care ți-a mai rămas în Israel, fie sclav, fie liber.
22 Îi voi face familiei tale așa cum i-am făcut familiei lui Ieroboam, fiul lui Nebat, și familiei lui Bașa, fiul lui Ahia, pentru că M-ai mâniat și pentru că l-ai făcut și pe Israel să păcătuiască.“
23 Domnul a vorbit și despre Izabela astfel: „Câinii o vor mânca pe Izabela lângă zidul Izreelului!
24 Câinii îi vor mânca pe cei ai lui Ahab, care vor muri în cetate, iar păsările cerului îi vor mânca pe cei care vor muri pe câmp.“
25 (N-a mai fost nimeni care să se fi vândut pe sine însuși ca să facă ce este rău înaintea Domnului ca Ahab, pe care Izabela, soția sa, îl stârnea la aceasta.
26 El s-a pângărit foarte mult, mergând după idoli, așa cum făceau amoriții pe care Domnul îi izgonise dinaintea israeliților.)
27 Când Ahab a auzit aceste cuvinte, și-a sfâșiat hainele, și-a pus un sac pe trup și a postit. Se culca înfășurat în acest sac și mergea încet.
28 Atunci Domnul i-a vorbit lui Ilie tișbitul astfel:
29 „Ai văzut cum s-a smerit Ahab înaintea Mea? Pentru că s-a smerit înaintea Mea, nu voi aduce nenorocirea peste familia lui în timpul vieții sale, ci în timpul vieții fiului său.“