1 Ahab i-a istorisit Izabelei tot ceea ce făcuse Ilie și cum îi omorâse pe toți profeții cu sabia.
2 Izabela a trimis un mesager la Ilie ca să-i spună: „Zeii să se poarte cu mine cu toată asprimea dacă mâine la această oră nu voi face cu viața ta ce ai făcut tu cu viața fiecăruia dintre ei!“
3 Când a auzit acest lucru, Ilie a fugit îndată ca să-și scape viața. A ajuns la Beer-Șeba, care aparține de Iuda și și-a lăsat slujitorul acolo,
4 iar el s-a dus cale de o zi în pustie. A ajuns la un verigel, s-a așezat sub el și s-a rugat să moară: „Destul, Doamne! Ia-mi viața acum, căci nu sunt mai bun decât strămoșii mei.“
5 Apoi, s-a întins sub verigel și a adormit. Deodată un înger l-a trezit și i-a zis: „Scoală-te și mănâncă!“
6 Uitându-se, a văzut la capul său o turtă coaptă pe niște pietre încălzite și un urcior cu apă. După ce a mâncat și a băut, s-a culcat din nou.
7 Îngerul Domnului a venit a doua oară, l-a trezit și i-a zis: „Scoală-te și mănâncă, întrucât călătoria pe care o ai de făcut este prea lungă pentru tine!“
8 El s-a sculat, a mâncat și a băut; apoi, cu puterea pe care această mâncare i-o dăduse, a mers cale de patruzeci de zile și patruzeci de nopți până la Horeb, muntele lui Dumnezeu.
9 A intrat într-o peșteră și a petrecut noaptea acolo. Și Domnul i-a vorbit astfel: – Ce faci tu aici, Ilie?
10 – Am fost plin de râvnă pentru Domnul , Dumnezeul Oștirilor, a răspuns el, fiindcă israeliții au încălcat legământul Tău, Ți-au dărâmat altarele și Ți-au omorât profeții cu sabia. Numai eu singur am mai rămas, iar ei încearcă să-mi ia și mie viața.
11 – Ieși și stai înaintea Domnului pe munte, i-a spus Domnul , căci Domnul va trece pe acolo! Înaintea Domnului a venit un vânt mare și puternic, care despica munții și sfărâma stâncile, dar Domnul nu era în acest vânt. După acest vânt, a fost un cutremur de pământ, dar Domnul nu era în acest cutremur.
12 După acest cutremur, a venit un foc, dar Domnul nu era în acest foc; iar după acest foc, a venit un murmur suav.
13 Când l-a auzit, Ilie și-a acoperit fața cu mantaua, a ieșit și a stat la intrarea peșterii. Și o voce i-a vorbit astfel: – Ce faci tu aici, Ilie?
14 – Am fost plin de râvnă pentru Domnul , Dumnezeul Oștirilor, a răspuns el, fiindcă israeliții au încălcat legământul Tău, Ți-au dărâmat altarele și Ți-au omorât profeții cu sabia. Numai eu singur am mai rămas, iar ei încearcă să-mi ia și mie viața.
15 – Întoarce-te pe drumul pe care ai venit, i-a spus Domnul, și du-te până la pustia Damascului. Când vei ajunge acolo, să-l ungi pe Hazael ca rege peste Aram.
16 Să-l ungi și pe Iehu, fiul lui Nimși, ca rege peste Israel, iar pe Elisei, fiul lui Șafat din Abel-Mehola, să-l ungi ca profet în locul tău.
17 Și se va întâmpla că cel care va scăpa de sabia lui Hazael va fi omorât de Iehu, iar cel care va scăpa de sabia lui Iehu va fi omorât de Elisei.
18 Dar Mi-am păstrat în Israel șapte mii de bărbați, pe toți aceia care nu și-au plecat genunchii înaintea lui Baal și care nu l-au sărutat.
19 Ilie a plecat de acolo și l-a găsit pe Elisei, fiul lui Șafat, arând cu douăsprezece perechi de boi. El însuși o mâna pe cea de-a douăsprezecea. Ilie a trecut pe lângă el și și-a aruncat mantaua peste acesta.
20 Elisei a lăsat boii și a fugit după Ilie. – Dă-mi voie să-mi iau rămas bun de la tatăl meu și de la mama mea, i-a zis Elisei, și apoi te voi urma! – Bine! Du-te, i-a zis Ilie, dar gândește-te la ce ți-am făcut!
21 Elisei a plecat de lângă el, a luat o pereche de boi și i-a înjunghiat. Dând foc uneltelor de arat, el a fiert carnea boilor și le-a dat-o oamenilor s-o mănânce. După aceea l-a urmat pe Ilie și i-a slujit.