1 Au trecut multe zile, iar Domnul i-a vorbit lui Ilie în al treilea an astfel: „Du-te și înfățișează-te înaintea lui Ahab, căci voi trimite ploaie pe pământ.“
2 Ilie s-a dus să se înfățișeze înaintea lui Ahab. În Samaria era foamete mare.
3 Ahab l-a chemat pe Obadia, cel care răspundea de palat. Obadia se temea mult de Domnul ,
4 iar când Izabela i-a omorât pe profeții Domnului , Obadia a luat o sută de profeți, a ascuns câte cincizeci în câte o peșteră și i-a hrănit cu pâine și cu apă.
5 Ahab i-a zis lui Obadia: „Du-te prin țară, pe la toate izvoarele de apă și pe la toate uedurile! Poate că vom găsi iarbă ca să păstrăm caii și catârii în viață, astfel încât să nu trebuiască să omorâm nici unul dintre animale.“
6 Apoi și-au împărțit între ei teritoriul pe care urmau să-l străbată: Ahab a plecat singur pe un drum, iar Obadia a plecat singur pe un alt drum.
7 În timp ce era pe drum, Obadia s-a întâlnit cu Ilie. El l-a recunoscut, a căzut cu fața la pământ și l-a întrebat: – Tu ești, stăpânul meu Ilie?