7 Îngerul Domnului a venit a doua oară, l-a trezit și i-a zis: „Scoală-te și mănâncă, întrucât călătoria pe care o ai de făcut este prea lungă pentru tine!“
8 El s-a sculat, a mâncat și a băut; apoi, cu puterea pe care această mâncare i-o dăduse, a mers cale de patruzeci de zile și patruzeci de nopți până la Horeb, muntele lui Dumnezeu.
9 A intrat într-o peșteră și a petrecut noaptea acolo. Și Domnul i-a vorbit astfel: – Ce faci tu aici, Ilie?
10 – Am fost plin de râvnă pentru Domnul , Dumnezeul Oștirilor, a răspuns el, fiindcă israeliții au încălcat legământul Tău, Ți-au dărâmat altarele și Ți-au omorât profeții cu sabia. Numai eu singur am mai rămas, iar ei încearcă să-mi ia și mie viața.
11 – Ieși și stai înaintea Domnului pe munte, i-a spus Domnul , căci Domnul va trece pe acolo! Înaintea Domnului a venit un vânt mare și puternic, care despica munții și sfărâma stâncile, dar Domnul nu era în acest vânt. După acest vânt, a fost un cutremur de pământ, dar Domnul nu era în acest cutremur.
12 După acest cutremur, a venit un foc, dar Domnul nu era în acest foc; iar după acest foc, a venit un murmur suav.
13 Când l-a auzit, Ilie și-a acoperit fața cu mantaua, a ieșit și a stat la intrarea peșterii. Și o voce i-a vorbit astfel: – Ce faci tu aici, Ilie?