1 Când se apropia vremea să moară, David i-a poruncit fiului său Solomon astfel:
2 „Eu merg pe calea pe care merge toată lumea. Întărește-te și fii om.
3 Păzește învățăturile Domnului , Dumnezeul tău, umblând în căile Lui și respectând legile, poruncile, hotărârile și mărturiile Lui, după cum este scris în Legea lui Moise, ca să propășești în tot ceea ce vei face și oriunde vei merge
4 și pentru ca Domnul să-Și țină promisiunea pe care mi-a făcut-o când a zis: «Dacă fiii tăi vor veghea asupra căii lor, umblând cu credincioșie înaintea Mea, din toată inima lor și din tot sufletul lor, nu vei fi lipsit niciodată de un urmaș la tronul lui Israel.»
5 Tu știi ceea ce mi-a făcut Ioab, fiul Țeruiei, ce le-a făcut celor doi conducători ai oștirilor lui Israel, lui Abner, fiul lui Ner, și lui Amasa, fiul lui Ieter. I-a omorât! A vărsat sânge de război în timp de pace și a pus astfel sângele de război pe teaca de la brâu și pe sandalele lui din picioare.
6 Fă-i după înțelepciunea ta, dar nu-i coborî în pace perii albi în Locuința Morților.
7 Arată-le însă bunătate fiilor lui Barzilai ghiladitul. Ei să fie printre cei care mănâncă la masa ta, căci mi-au fost alături atunci când fugeam de fratele tău Absalom.