24 Câinii îi vor mânca pe cei ai lui Ahab, care vor muri în cetate, iar păsările cerului îi vor mânca pe cei care vor muri pe câmp.“
25 (N-a mai fost nimeni care să se fi vândut pe sine însuși ca să facă ce este rău înaintea Domnului ca Ahab, pe care Izabela, soția sa, îl stârnea la aceasta.
26 El s-a pângărit foarte mult, mergând după idoli, așa cum făceau amoriții pe care Domnul îi izgonise dinaintea israeliților.)
27 Când Ahab a auzit aceste cuvinte, și-a sfâșiat hainele, și-a pus un sac pe trup și a postit. Se culca înfășurat în acest sac și mergea încet.
28 Atunci Domnul i-a vorbit lui Ilie tișbitul astfel:
29 „Ai văzut cum s-a smerit Ahab înaintea Mea? Pentru că s-a smerit înaintea Mea, nu voi aduce nenorocirea peste familia lui în timpul vieții sale, ci în timpul vieții fiului său.“