17 Cea dintâi a zis: – Stăpânul meu, eu locuiesc împreună cu această femeie în aceeași casă. Eu am născut un copil, în timp ce eram cu ea în casă,
18 iar după trei zile de la nașterea fiului meu, a născut și această femeie. Eram doar noi singure; nu mai era nici un alt străin în casă, ci doar noi două.
19 În timpul nopții, fiul ei a murit pentru că se culcase peste el.
20 Ea s-a sculat pe la miezul nopții, mi-a luat fiul de lângă mine, în timp ce dormeam și l-a așezat la sânul ei, iar pe fiul ei, care murise, l-a așezat la sânul meu.
21 M-am sculat dimineața ca să-mi alăptez fiul, dar el era mort. Când m-am uitat la el cu băgare de seamă la lumina zilei, am văzut că nu era fiul pe care-l născusem.
22 – Ba nu! a zis cealaltă femeie. Fiul meu este cel viu, iar cel mort este al tău! Dar cea dintâi a răspuns: – Nu, nu! Fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu! Așa se certau ele înaintea regelui.
23 Atunci regele a zis: – Una zice: „Fiul meu este cel viu, iar fiul tău este cel mort!“, iar cealaltă zice: „Ba nu, ci fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu!“