22 După aceea, Solomon s-a așezat înaintea altarului Domnului și, stând în prezența întregii adunări a lui Israel, și-a întins mâinile spre cer
23 și a zis: „ Doamne , Dumnezeul lui Israel, nu este nici un dumnezeu asemenea Ție, nici sus în ceruri, nici jos pe pământ: Tu păstrezi legământul și îndurarea față de slujitorii Tăi, care umblă înaintea Ta din toată inima lor!
24 Tu Ți-ai ținut promisiunea față de robul Tău, tatăl meu, David; ce ai spus cu gura Ta, ai împlinit cu mâna Ta, cum se vede astăzi.
25 Doamne , Dumnezeul lui Israel, împlinește ce ai promis robului Tău, tatăl meu, David, când ai zis: «Nu vei fi lipsit niciodată de un urmaș care să stea înaintea Mea pe tronul lui Israel, dacă fiii tăi vor veghea la calea lor și vor umbla înaintea Mea tot așa cum ai umblat și tu.»
26 Acum, Dumnezeul lui Israel, împlinească-se promisiunea pe care ai făcut-o robului Tău David, tatăl meu.
27 Dar va locui într-adevăr Dumnezeu pe pământ? Iată că nici chiar cerurile și cerurile cerurilor nu Te pot cuprinde, cu atât mai puțin Casa aceasta pe care am zidit-o eu!
28 Doamne , Dumnezeul meu, ia aminte la rugăciunea slujitorului Tău și la cererea lui! Ascultă strigătul și rugăciunea pe care Ți-o face slujitorul Tău astăzi!