1 Vai de cei ce decretează hotărâri nelegiuite, de cei ce scriu porunci ce asupresc,
2 ca să-i priveze de drepturi pe cei nevoiași și să răpească dreptatea celor asupriți din poporul Meu, făcând astfel din văduve prada lor și jefuindu-i pe orfani.
3 Ce veți face în ziua pedepsei, în mijlocul nenorocirii care va veni din depărtări? La cine veți fugi după ajutor? Unde vă veți lăsa bogățiile?
4 Unii se vor pleca printre prizonieri sau vor cădea printre cei uciși. Cu toate acestea, mânia Lui nu s-a potolit, iar mâna Sa este încă întinsă.“
5 „Vai de asirian, nuiaua mâniei Mele, cel care ține în mâna lui ciomagul furiei Mele!
6 L-am trimis împotriva unui neam lipsit de evlavie și i-am poruncit să meargă împotriva poporului pe care sunt mâniat, ca să ia pradă, să-și însușească captură și să-l calce în picioare ca pe noroiul de pe drum.
7 Dar nu aceasta vrea el, nu acest lucru îl are el în minte; ci el vrea numai să nimicească, să șteargă de pe pământ neamuri nu puține la număr.
8 El zice: «Oare nu sunt conducătorii mei toți regi?
9 Oare n-a pățit Calno asemenea Carchemișului? Nu este Hamatul asemenea Arpadului? Sau Samaria asemenea Damascului?
10 Așa cum mâna mea a pus stăpânire peste împărățiile idolilor ale căror chipuri erau mai mari decât cele din Ierusalim și Samaria,
11 așa cum am făcut Samariei și idolilor ei, tot așa voi face și Ierusalimului și idolilor lui!»“
12 „Când Stăpânul Își va fi îndeplinit toată lucrarea împotriva muntelui Sion și împotriva Ierusalimului, va spune: «Îl voi pedepsi pe împăratul Asiriei pentru rodul inimii lui îngâmfate și pentru trufia privirii lui semețe.
13 Pentru că el zice: ‘Prin puterea mâinilor mele am făcut aceasta și prin înțelepciunea mea, căci sunt priceput. Am dat la o parte hotarele popoarelor și le-am jefuit de bogății și, ca un viteaz, le-am subjugat domnitorii.
14 Mâna mea a găsit, ca pe un cuib, bogăția popoarelor! Ca unul care adună ouăle uitate, așa am adunat tot pământul și nimeni n-a mișcat vreo aripă, n-a deschis gura, nici n-a ciripit!’
15 Se va lăuda oare securea înaintea celui ce o mânuiește? Se va înălța oare ferăstrăul mai presus de cel ce-l folosește? Ca și cum nuiaua l-ar ridica pe cel ce o ridicã, sau ca și cum toiagul ar ridica pe cel ce nu este din lemn!»
16 De aceea Cel Suveran, DOMNUL Oștirilor, va trimite o boală nimicitoare printre războinicii lui puternici, iar între aleșii lui va izbucni un pârjol ca cel al focului.
17 Lumina lui Israel va deveni un foc, iar Sfântul său, o flacără; într-o singură zi ea va arde și va mistui toți spinii și mărăcinii lui.
18 Splendoarea pădurii lui și pământurile lui roditoare, vor fi nimicite cu desăvârșire și vor ajunge ca un bolnav pe moarte.
19 Rămășița copacilor din pădurea sa va fi atât de mică încât și un copil ar putea scrie numărul lor.
20 În ziua aceea rămășița lui Israel și supraviețuitorii Casei lui Iacov nu se vor mai sprijini pe cel ce îi lovea, ci se vor sprijini, cu adevărat, pe DOMNUL , Sfântul lui Israel.
21 O rămășiță se va întoarce– rămășița lui Iacov – la Dumnezeul cel Puternic.
22 Chiar dacă poporul tău, Israele, ar fi ca nisipul mării, totuși numai o rămășiță din el se va întoarce. Distrugerea este hotărâtă, făcând să se reverse astfel dreptatea.
23 Căci Stăpânul, Domnul Oștirilor, va duce la îndeplinire în toată țara sentința hotărâtă.
24 De aceea, așa vorbește Stăpânul, Domnul Oștirilor: «Poporul Meu care locuiești în Sion, nu te teme de asirieni, când ei te bat cu nuiaua și își înalță ciomagul împotriva ta, așa cum au făcut și egiptenii,
25 pentru că, foarte curând, indignarea Mea împotriva ta va înceta și furia Mea va fi îndreptată spre distrugerea lor.»
26 DOMNUL Oștirilor îi va bate cu un bici, așa cum l-a bătut pe Midian la stânca Oreb și Își va înălța toiagul asupra mării, așa cum a făcut în Egipt.
27 În ziua aceea îți va fi luată povara lor de pe umeri și jugul lor de pe gât; jugul va fi zdrobit din cauza grăsimii.
28 A ajuns la Aiat, a trecut prin Migron, iar la Micmaș și-a lăsat lucrurile.
29 Au trecut trecătoarea și au zis: «La Gheva vom înnopta!» Rama tremură, iar Ghiva lui Saul fuge.
30 Țipă tare, fiica Galimului! Ia aminte, Laișa! Sărmanul de tine, Anatot!
31 Madmena fuge, locuitorii Ghebimului caută scăpare.
32 Astăzi va face un nou popas la Nob, de unde va amenința cu pumnul muntele fiicei Sionului, dealul Ierusalimului.
33 Iată, Stăpânul, DOMNUL Oștirilor, taie crăcile cu o mare putere. Cei mai înalți copaci vor fi tăiați, cei mândri vor fi doborâți.
34 El va tăia desișul pădurii cu securea, și Libanul va cădea sub loviturile Celui Măreț.