1 O, DOAMNE , Tu ești Dumnezeul meu! Te voi înălța și Îți voi lăuda Numele, căci ai făcut lucruri minunate, lucruri plănuite demult, care s-au împlinit cu credincioșie.
2 Ai prefăcut cetatea într-un morman de moloz, citadela într-o ruină. Fortăreața străinilor nu mai e o cetate; ea nu va mai fi niciodată rezidită.
3 De aceea popoarele puternice Te vor slăvi; cetățile neamurilor de temut se vor teme de Tine.
4 Căci Tu ai fost un refugiu pentru cel sărman, un refugiu pentru cel nevoiaș în necazul său, un adăpost în furtună și o umbră în mijlocul caniculei, atunci când suflarea asupritorilor lovea ca furtuna într-un zid
5 și ca arșița soarelui într-un loc uscat. Tu aduci la tăcere zarva străinilor și, așa cum căldura este domolită de umbra unui nor, tot astfel și cântarea asupritorilor încetează.
6 DOMNUL Oștirilor va pregăti pe muntele acesta, pentru toate popoarele, un ospăț cu cărnuri grase, un ospăț cu vinuri bune – cărnuri pline de măduvă și vinuri din cele mai bune.
7 Pe muntele acesta El va nimici vălul care acoperă toate popoarele, învelitoarea aruncată peste toate neamurile.
8 El va înghiți moartea pentru totdeauna. Stăpânul Domn va șterge lacrimile de pe toate fețele și va îndepărta de pe tot pământul ocara poporului Său, căci DOMNUL a vorbit.
9 În ziua aceea se va zice: «Priviți! Acesta este Dumnezeul nostru! Am nădăjduit în El, și El ne-a mântuit! Acesta este DOMNUL în Care ne-am pus nădejdea! Să fim veseli și să ne bucurăm în mântuirea Sa!»
10 Mâna DOMNULUI se va odihni pe muntele acesta. Moabiții însă vor fi călcați de El în picioare, așa cum este călcat în picioare paiul în bălegar.
11 Își vor întinde mâinile în mijlocul lui, cum își întinde înotătorul mâinile să înoate; mândria lor va fi doborâtă în ciuda dibăciei mâinilor lor.
12 El va dărâma fortificațiile înalte ale zidurilor tale, le va doborî și le va arunca la pământ, chiar în țărână.