1 Cel drept piere și nimănui nu-i pasă. Oamenii devotați sunt luați și nimeni nu înțelege că cei drepți sunt luați pentru a fi cruțați de nenorocire.
2 Cei ce umblă drept vor avea parte de pace și se vor odihni în culcușurile lor.
3 «Cât despre voi, veniți încoace, fii de vrăjitoare, odrasle din bărbat adulter și femeie prostituată!
4 De cine credeți că vă bateți joc? Împotriva cui credeți că rânjiți și scoateți limba? Nu sunteți decât niște copii ai nelegiuirii, niște odrasle ale minciunii,
5 care vă aprindeți de poftă printre stejari și sub orice copac verde, care vă sacrificați copiii în văi, printre stânci.
6 Idolii din pietrele netede ale văii sunt moștenirea ta; ei, da, ei sunt soarta ta. Lor le torni jertfe de băutură și le aduci daruri de mâncare. Să fiu Eu oare îndurător la vederea acestor fapte?
7 Ți-ai așezat patul pe un munte înalt și semeț și acolo te-ai urcat ca să aduci jertfă.
8 În spatele ușii și al tocului ei ți-ai așezat simbolul păgân. Uitând de Mine, ți-ai dezvelit patul, te-ai suit în el și l-ai făcut primitor. Ai făcut o înțelegere cu ei, le-ai iubit patul și le-ai privit goliciunea.
9 Te-ai dus la Moleh cu untdelemn, ți-ai înmulțit parfumurile, ți-ai trimis ambasadori până departe, i- ai trimis chiar până în Locuința Morților.
10 Ai obosit de atâtea hoinăreli, dar nu zici: ‘Renunț!’ Te afli încă în putere și de aceea nu ești sleit.
11 De cine te-ai înspăimântat și te-ai temut atât, încât să minți, să nu-ți mai amintești de Mine și nici măcar să nu te mai gândești la Mine? Pentru că multă vreme am tăcut, de aceea nu te temi de Mine.
12 Voi face cunoscute însă dreptatea ta și faptele tale, dar ele nu îți vor fi de folos.
13 Când vei striga după ajutor, să te scape mulțimea ta de idoli! Pe toți îi va risipi însă vântul și o simplă suflare îi va spulbera, dar cel ce caută refugiu în Mine va moșteni țara și va stăpâni muntele Meu cel sfânt.»“
14 „Se va zice: «Construiți! Construiți! Pregătiți un drum! Înlăturați orice obstacol din calea poporului Meu!»
15 Căci așa vorbește Cel Preaînalt și Cel Preaînălțat, Cel Ce trăiește veșnic și al Cărui Nume este sfânt: «Eu locuiesc într-un loc înalt și sfânt, dar sunt și cu cel zdrobit și smerit în duh, ca să înviorez duhurile celor smeriți și inimile celor zdrobiți.
16 Nu voi certa pe vecie și nu voi fi pentru totdeauna mânios, pentru că atunci duhul și sufletele pe care le-am făcut ar leșina înaintea Mea.
17 M-am mâniat din cauza păcatului lăcomiei lui; l-am pedepsit și, de mânie, Mi-am ascuns fața, dar el a continuat, răzvrătit, să umble pe căile alese de inima lui.
18 Am văzut cum s-a purtat, dar îl voi vindeca, îl voi călăuzi, și-i voi aduce mângâiere, lui și celor ce-l jelesc,
19 creând laudă pe buzele lor. Pace, pace celui de departe și celui de aproape, zice DOMNUL. Eu îl voi vindeca!
20 Dar cei răi sunt ca marea agitată, care nu se poate liniști și ale cărei valuri aruncă numai noroi și mâl.
21 Pentru cei răi nu este pace, zice Dumnezeul meu.