12 „Când Stăpânul Își va fi îndeplinit toată lucrarea împotriva muntelui Sion și împotriva Ierusalimului, va spune: «Îl voi pedepsi pe împăratul Asiriei pentru rodul inimii lui îngâmfate și pentru trufia privirii lui semețe.
13 Pentru că el zice: ‘Prin puterea mâinilor mele am făcut aceasta și prin înțelepciunea mea, căci sunt priceput. Am dat la o parte hotarele popoarelor și le-am jefuit de bogății și, ca un viteaz, le-am subjugat domnitorii.
14 Mâna mea a găsit, ca pe un cuib, bogăția popoarelor! Ca unul care adună ouăle uitate, așa am adunat tot pământul și nimeni n-a mișcat vreo aripă, n-a deschis gura, nici n-a ciripit!’
15 Se va lăuda oare securea înaintea celui ce o mânuiește? Se va înălța oare ferăstrăul mai presus de cel ce-l folosește? Ca și cum nuiaua l-ar ridica pe cel ce o ridicã, sau ca și cum toiagul ar ridica pe cel ce nu este din lemn!»
16 De aceea Cel Suveran, DOMNUL Oștirilor, va trimite o boală nimicitoare printre războinicii lui puternici, iar între aleșii lui va izbucni un pârjol ca cel al focului.
17 Lumina lui Israel va deveni un foc, iar Sfântul său, o flacără; într-o singură zi ea va arde și va mistui toți spinii și mărăcinii lui.
18 Splendoarea pădurii lui și pământurile lui roditoare, vor fi nimicite cu desăvârșire și vor ajunge ca un bolnav pe moarte.