17 care a făcut lumea să se asemene cu un pustiu, care i-a răsturnat cetățile și n-a lăsat pe prizonieri să se întoarcă acasă?’
18 Toți împărații neamurilor, toți se odihnesc în cinste, fiecare în mormântul său,
19 dar tu ești aruncat afară din mormântul tău, ca o ramură disprețuită, acoperit cu cei uciși, cu cei străpunși de sabie, cu cei coborâți în adâncimile gropii, ești ca un hoit călcat în picioare.
20 Tu nu te vei alătura lor în mormânt, pentru că ți-ai distrus țara și ți-ai ucis poporul.» Urmașii celor ce fac răul nu vor mai fi pomeniți vreodată!
21 Pregătiți măcelul fiilor săi, datorită vinovăției părinților lor! Să nu se mai ridice vreodată să moștenească țara și să acopere fața pământului cu cetăți.
22 «Mă voi ridica împotriva lor!», rostește DOMNUL Oștirilor. «Voi șterge numele Babilonului și pe supraviețuitorii lui, voi șterge sămânța și pe urmașii lui!», rostește DOMNUL.
23 «Voi face din el un loc pentru bufnițe și o mlaștină și îl voi mătura cu mătura nimicirii!», rostește DOMNUL Oștirilor.