2 Dibon se suie la templu, pe înălțimi, ca să plângă. Pe Nebo și pe Medeba, acolo se vaietă Moab. Toate capetele sunt rase și toate bărbile sunt tăiate.
3 Pe străzi umblă încinși cu saci; pe acoperișuri și în piețe toți se vaietă și se topesc de plâns.
4 Heșbon și Eleale țipă, iar glasurile lor sunt auzite până departe în Iahaț. Iată de ce luptătorii Moabului țipă având sufletul plin de groază.
5 Îmi plânge inima pentru Moab! Fugarii lui ajung până la Țoar și până la Eglat-Șelișia. Plângând, ei urcă culmea Luhitului și pe drumul Horonaimului își jelesc nimicirea.
6 Apele din Nimrim sunt secate; iarba este uscată, vegetația a pierit și nu mai există nimic verde.
7 De aceea își iau bogăția câștigată și agoniseala lorși o cară peste Pârâul Sălciilor.
8 Țipetele se aud în întreg teritoriul Moabului; vaietele ajung până la Eglaim și până la Beer-Elim.