1 Vai de tine, țară în care se aude fâlfâit de aripi, țară de dincolo de râurile lui Cuș,
2 țară care-ți trimiți solii pe calea apei, în corăbii de papirus! Duceți-vă, soli iuți! Duceți-vă la un neam înalt și cu pielea netedă, la un popor temut aproape și departe, la un neam puternic și cuceritor, a cărei țară e străbătută de râuri!
3 Voi toți, locuitori ai lumii, toți care locuiți pământul, când se ridică steagul pe munți, să luați aminte! Când sună cornul, să ascultați!
4 Căci DOMNUL mi-a vorbit astfel: «Eu voi sta liniștit și voi privi din locuința Mea, voi fi ca o adiere fierbinte în lumina soarelui și ca un nor de rouă în căldura secerișului.
5 Căci chiar înaintea secerișului, când floarea cade, și rodul se coace, El va tăia mlădițele cu cosoare, va tăia vlăstarii și-i va arunca.
6 Toți vor fi lăsați păsărilor răpitoare din munți și animalelor sălbatice. Păsările răpitoare își vor petrece vara pe ei și toate animalele sălbatice vor ierna pe ei.»
7 În vremea aceea, un popor înalt și cu pielea netedă, temut aproape și departe, un neam puternic și cuceritor, a cărei țară e străbătută de râuri, va aduce daruri DOMNULUI Oștirilor la muntele Sion, locul Numelui DOMNULUI Oștirilor.“