2 Fiecare om va fi atunci ca un adăpost împotriva vântului și ca un refugiu în fața furtunii, ca niște pâraie de apă într-un loc uscat și ca umbra unei stânci mari într-un ținut însetat.
3 Atunci ochii celor ce văd nu vor mai fi închiși, iar urechile celor ce aud vor lua aminte.
4 Mintea celor nesăbuiți va judeca sănătos, iar limba celor bâlbâiți va vorbi repede și clar.
5 Nebunul nu va mai fi numit ales la suflet și ticălosului nu i se va mai spune că este distins.
6 Căci nebunul spune numai nebunii și mintea lui se gândește numai la rău: este lipsit de evlavie și spune neadevăruri cu privire la DOMNUL ; îl lasă fără hrană pe cel flămând și fără apă pe cel însetat.
7 Mijloacele celui ticălos sunt rele; el face planuri mișelești pentru a-l distruge pe cel sărac cu minciuni, chiar și atunci când cauza nevoiașului este dreaptă.
8 Dar cel ales la suflet face planuri alese și rămâne statornic în ele.