24 Prin slujitorii tăi L-ai batjocorit pe Stăpân și ai zis: ‘Cu mulțimea carelor mele am urcat înălțimile munților până la cele mai înalte piscuri ale Libanului! I-am tăiat cei mai înalți cedri și cei mai aleși chiparoși. Am ajuns la cele mai înalte piscuri și la pădurea cea mai deasă.
25 Am săpat fântâni și am băut apă, și cu tălpile picioarelor mele am secat toate pâraiele Egiptului.’
26 N-ai auzit? Eu le-am întocmit cu mult timp în urmă, din zile străvechi le-am plănuit; acum însă le-am îngăduit să se împlinească, anume ca tu să prefaci cetățile fortificate în mormane de dărâmături.
27 Locuitorii lor sunt neputincioși, sunt uluiți și făcuți de rușine. Au ajuns ca iarba de pe câmp și ca verdeața fragedă, ca iarba de pe acoperișuri, care se usucă înainte să crească.
28 Dar Eu știu unde stai, când ieși și când intri și cât ești de furios pe Mine.
29 Pentru că te-ai mâniat pe Mine și pentru că trufia ta a ajuns la urechile Mele, voi pune veriga Mea în nasul tău, și zăbala Mea în gura ta și te voi întoarce pe drumul pe care ai venit.
30 Acesta va fi semnul pentru tine, Ezechia: anul acesta veți mânca ce va crește de la sine, iar în al doilea an – ce va răsări din ce a rămas. Dar în al treilea an veți semăna și veți secera, veți planta vii și le veți mânca roadele.