12 Locuința îmi este smulsă și luată precum cortul unui păstor. Îmi simt firul vieții înfășurat ca de un țesător care m-ar tăia de la războiul de țesut; până la noapte Tu îmi vei pune capăt.
13 Strig după ajutor până dimineață, dar, ca un leu, El îmi zdrobește toate oasele; până la noapte Tu îmi vei pune capăt.
14 Am ciripit ca un lăstun, am croncănit ca un cocor; am gemut ca o porumbiță; mi-au obosit ochii uitându-mă în sus. Sunt în necaz! Ajută-mă, Stăpâne!»
15 Ce aș mai putea spune? El mi-a răspuns și aceasta este ceea ce El a făcut. Voi umbla smerit în toți anii vieții mele, după ce mi-a fost amărât sufletul astfel.
16 O, Stăpâne, prin lucrurile acestea trăiesc oamenii și în toate acestea stă și viața duhului meu. Tu mi-ai dat sănătate și ai îngăduit să trăiesc.
17 Cu siguranță, spre binele meu am trecut prin această amărăciune, căci Tu, în dragostea Ta, mi-ai păzit viața de groapa nimicirii, aruncând înapoia Ta toate păcatele mele.
18 Într-adevăr, Locuința Morților nu-Ți poate mulțumi, Moartea nu Te poate lăuda, iar cei ce se coboară în groapă nu pot nădăjdui în credincioșia Ta,