13 uitând astfel de DOMNUL , Creatorul tău, Care a desfășurat cerurile și a pus temeliile pământului și îngrozindu-te toată ziua de mânia asupritorului, care umblă să nimicească? Unde este mânia asupritorului?
14 Cel subjugat va fi eliberat curând; el nu va muri în temniță, nici nu-i va lipsi pâinea.
15 Căci Eu sunt DOMNUL , Dumnezeul tău, Cel Care stârnește marea și face să-i urle valurile – DOMNUL Oștirilor este Numele Său.
16 Am pus cuvintele Mele în gura ta și te-am acoperit cu umbra mâinii Mele, ca să așez cerurile, să pun temeliile pământului și să zic Sionului: ‘Tu ești poporul Meu!’»
17 Trezește-te! Trezește-te! Ridică-te, Ierusalime, tu, care ai băut din mâna DOMNULUI cupa mâniei Lui, care ai sorbit până la drojdii potirul amețelii!
18 Între toți fiii pe care i-a născut, nu este nici unul care să-l călăuzească; între toți fiii pe care i-a crescut, nu este nici unul care să-l apuce de mână.
19 Aceste două nenorociri au venit peste tine: pustiirea și nimicirea, foametea și sabia. Cine mai poate să plângă pentru tine? Cine te mai poate mângâia?