11 De cine te-ai înspăimântat și te-ai temut atât, încât să minți, să nu-ți mai amintești de Mine și nici măcar să nu te mai gândești la Mine? Pentru că multă vreme am tăcut, de aceea nu te temi de Mine.
12 Voi face cunoscute însă dreptatea ta și faptele tale, dar ele nu îți vor fi de folos.
13 Când vei striga după ajutor, să te scape mulțimea ta de idoli! Pe toți îi va risipi însă vântul și o simplă suflare îi va spulbera, dar cel ce caută refugiu în Mine va moșteni țara și va stăpâni muntele Meu cel sfânt.»“
14 „Se va zice: «Construiți! Construiți! Pregătiți un drum! Înlăturați orice obstacol din calea poporului Meu!»
15 Căci așa vorbește Cel Preaînalt și Cel Preaînălțat, Cel Ce trăiește veșnic și al Cărui Nume este sfânt: «Eu locuiesc într-un loc înalt și sfânt, dar sunt și cu cel zdrobit și smerit în duh, ca să înviorez duhurile celor smeriți și inimile celor zdrobiți.
16 Nu voi certa pe vecie și nu voi fi pentru totdeauna mânios, pentru că atunci duhul și sufletele pe care le-am făcut ar leșina înaintea Mea.
17 M-am mâniat din cauza păcatului lăcomiei lui; l-am pedepsit și, de mânie, Mi-am ascuns fața, dar el a continuat, răzvrătit, să umble pe căile alese de inima lui.