1 «Strigă tare, nu te opri! Înalță-ți glasul ca o trâmbiță! Fă-i cunoscută poporului Meu răzvrătirea și Casei lui Iacov – păcatele!
2 Zi de zi ei Mă caută și par dornici să cunoască căile Mele, ca un neam care ar practica dreptatea și n-ar fi părăsit porunca Dumnezeului lor. Îmi cer hotărâri drepte și par dornici să se apropie de Dumnezeu.
3 ‘De ce când postim Tu nu vezi? De ce când ne smerim Tu nu iei seama?’ Pentru că în ziua postului vostru vă satisfaceți propriile dorințe și vă asupriți toți lucrătorii.
4 Pentru că atunci când postiți vă certați, vă luptați și vă loviți plini de răutate cu pumnul. Postind cum faceți voi azi, nu vă veți face vocea auzită în înălțimi.
5 Oare așa arată postul care-Mi este plăcut – o zi în care omul să se smerească pe sine, să-și plece capul ca o trestie și să se culce în sac și cenușă? Aceasta numești tu post și zi plăcută DOMNULUI?
6 Iată postul care-Mi este plăcut: să dezlegi lanțurile nedreptății, să desfaci legăturile jugului, să-i eliberezi pe cei asupriți și să zdrobești orice jug,
7 să-ți împarți pâinea cu cel flămând, să le oferi săracilor fără casă un adăpost, iar când vezi un om gol, să-l acoperi și să nu te ascunzi de cel ce este rudă cu tine.