6 Atunci unul dintre serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleștele de pe altar.
7 Mi-a atins gura cu el și a zis: „Iată! Cărbunele acesta ți-a atins buzele. Acum vina ta este dată la o parte și păcatul tău este ispășit.“
8 Apoi am auzit glasul Stăpânului, întrebând: – Pe cine să trimit? Cine va merge pentru Noi? – Iată-mă! Trimite-mă! am zis eu.
9 El a zis: – Du-te la cei din poporul acesta și spune-le: „Să ascultați întruna, dar să nu înțelegeți și să priviți mereu, dar să nu pricepeți!“
10 Împietrește inima celor din acest popor! Fă ca urechile lor să audă greu și închide-le ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înțeleagă cu inima, să se întoarcă la Mine și să fie vindecați!
11 Atunci am întrebat: – Până când, Stăpâne? El mi-a răspuns: – Până când cetățile vor fi prefăcute în ruină și vor fi lipsite de locuitori, până când casele vor rămâne goale, iar ogoarele devastate și pustii;
12 până când DOMNUL îi va trimite pe toți departe, iar țara va rămâne în întregime părăsită.