17 ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul Isaia, care zice:
18 „Iată Robul Meu, pe care L-am ales, Prea iubitul Meu, în care sufletul Meu își găsește plăcerea. Voi pune Duhul Meu peste El, și va vesti Neamurilor judecata.
19 El nu Se va lua la ceartă, nici nu va striga. Și nimeni nu-I va auzi glasul pe ulițe.
20 Nu va frînge o trestie ruptă, și nici nu va stinge un fitil care fumegă, pînă va face să biruie judecata.
21 Și Neamurile vor nădăjdui în Numele Lui.“
22 Atunci I-au adus un îndrăcit orb și mut; și Isus l-a tămăduit, așa că mutul vorbea și vedea.
23 Toate noroadele, mirate, ziceau: „Nu cumva este acesta Fiul lui David?“