1 Cînd S’a coborît Isus de pe munte, multe noroade au mers după El.
2 Și un lepros s’a apropiat de El, I s’a închinat, și I-a zis: „Doamne, dacă vrei, poți să mă curățești.“
3 Isus a întins mîna, S’a atins de el, și a zis: „Da, vreau, fii curățit!“ Îndată a fost curățită lepra lui.
4 Apoi Isus i-a zis: „Vezi să nu spui la nimeni; ci du-te de te arată preotului, și adu darul, pe care l-a rînduit Moise, ca mărturie pentru ei.“
5 Pe cînd intra Isus în Capernaum, s’a apropiat de El un sutaș, care-L ruga
6 și-I zicea: „Doamne, robul meu zace în casă slăbănog, și se chinuiește cumplit.“
7 Isus i-a zis: „Am să vin și să-l tămăduiesc.“
8 „Doamne“, a răspuns sutașul, „nu sînt vrednic să intri supt acoperemîntul meu; ci zi numai un cuvînt, și robul meu va fi tămăduit.
9 Căci și eu sînt om supt stăpînire; am supt mine ostași, și zic unuia: «Du-te!» și se duce; altuia: «Vino!» și vine; și robului meu: «Fă cutare lucru!» și-l face.
10 Cînd a auzit Isus aceste vorbe, S’a mirat, și a zis celor ce veneau după El: „Adevărat vă spun că nici în Israel n’am găsit o credință așa de mare.
11 Dar vă spun că vor veni mulți dela răsărit și dela apus, și vor sta la masă cu Avraam, Isaac și Iacov în Împărăția cerurilor.
12 Iar fiii Împărăției vor fi aruncați în întunerecul de afară, unde va fi plînsul și scrîșnirea dinților.“
13 Apoi a zis sutașului: „Du-te, și facă-ți-se după credința ta.“ Și robul lui s’a tămăduit chiar în ceasul acela.
14 Isus S’a dus apoi în casa lui Petru, și a văzut pe soacra acestuia zăcînd în pat, prinsă de friguri.
15 S’a atins de mîna ei, și au lăsat-o frigurile; apoi ea s’a sculat, și a început să-I slujească.
16 Seara, au adus la Isus pe mulți îndrăciți. El, prin cuvîntul Lui, a scos din ei duhurile necurate, și a tămăduit pe toți bolnavii,
17 ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul Isaia, care zice: „El a luat asupra Lui neputințele noastre și a purtat boalele noastre.“
18 Isus a văzut multe noroade împrejurul Său, și a poruncit să treacă de cealaltă parte.
19 Atunci s’a apropiat de El un cărturar, și I-a zis: „Învățătorule, vreau să Te urmez ori unde vei merge.“
20 Isus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini, și păsările cerului au cuiburi; dar Fiul omului n’are unde-Și odihni capul.“
21 Un altul, care era dintre ucenici, I-a zis: „Doamne, dă-mi voie să mă duc mai întîi să îngrop pe tatăl meu.“
22 „Vino după Mine“, i-a răspuns Isus, „și lasă morții să-și îngroape morții.“
23 Isus S’a suit într’o corabie, și ucenicii Lui au mers după El.
24 Și deodată s’a stîrnit pe mare o furtună atît de strașnică, încît corabia era acoperită de valuri. Și El dormea.
25 Ucenicii s’au apropiat de El, și L-au deșteptat, strigînd: „Doamne, scapă-ne, că pierim!“
26 El le-a zis: „De ce vă este frică, puțin credincioșilor?“ Apoi S’a sculat, a certat vînturile și marea, și s’a făcut o liniște mare.
27 Oamenii aceia se mirau, și ziceau: „Ce fel de om este acesta, de-L ascultă pînă și vînturile și marea?“
28 Cînd a ajuns Isus de partea cealaltă, în ținutul Gadarenilor, L-au întîmpinat doi îndrăciți, cari ieșeau din morminte. Erau așa de cumpliți, că nimeni nu putea trece pe drumul acela.
29 Și iată că au început să strige: „Ce legătură este între noi și Tine, Isuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinuiești înainte de vreme?“
30 Departe de ei era o turmă mare de porci, cari pășteau.
31 Dracii rugau pe Isus și ziceau: „Dacă ne scoți afară din ei, dă-ne voie să ne ducem în turma aceea de porci.“
32 „Duceți-vă“, le-a zis El. Ei au ieșit, și au intrat în porci. Și deodată toată turma s’a repezit de pe rîpă în mare, și a pierit în ape.
33 Porcarii au fugit, și s’au dus în cetate de au povestit tot ce se petrecuse și cele întîmplate cu îndrăciții.
34 Și iată că toată cetatea a ieșit în întîmpinarea lui Isus; și, cum L-au văzut, L-au rugat să plece din ținutul lor.