Matei 13 VDC

1 În aceeaș zi, Isus a ieșit din casă, și ședea lîngă mare.

2 O mulțime de noroade s’au strîns la El, așa că a trebuit să Se suie să șadă într’o corabie; iar tot norodul stătea pe țărm.

3 El le-a vorbit despre multe lucruri în pilde, și le-a zis: „Iată, sămănătorul a ieșit să samene.

4 Pe cînd sămăna el, o parte din sămînță a căzut lîngă drum, și au venit păsările și au mîncat-o.

5 O altă parte a căzut pe locuri stîncoase, unde n’avea pămînt mult: a răsărit îndată, pentrucă n’a găsit un pămînt adînc.

6 Dar, cînd a răsărit soarele, s’a pălit; și, pentrucă n’avea rădăcini, s’a uscat.

7 O altă parte a căzut între spini: spinii au crescut, și au înecat-o.

8 O altă parte a căzut în pămînt bun, și a dat roadă: un grăunte a dat o sută, altul șaizeci, și altul treizeci.

9 Cine are urechi de auzit, să audă.“

10 Ucenicii s’au apropiat de El, și I-au zis: „De ce le vorbești în pilde?“

11 Isus le-a răspuns: „Pentrucă vouă v’a fost dat să cunoașteți tainele Împărăției cerurilor, iar lor nu le-a fost dat.

12 Căci celui ce are, i se va da, și va avea de prisos; iar dela cel ce n’are, se va lua chiar și ce are.

13 De aceea le vorbesc în pilde, pentrucă ei, măcar că văd, nu văd, și măcar că aud, nu aud, nici nu înțeleg.

14 Și cu privire la ei se împlinește proorocia lui Isaia, care zice:«Veți auzi cu urechile voastre, și nu veți înțelege; veți privi cu ochii voștri, și nu veți vedea.

15 Căci inima acestui popor s’a împietrit; au ajuns tari de urechi, și-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înțeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu, și să-i vindec.»

16 Dar ferice de ochii voștri că văd; și de urechile voastre că aud!

17 Adevărat vă spun că, mulți prooroci și oameni neprihăniți au dorit să vadă lucrurile pe cari le vedeți voi, și nu le-au văzut; și să audă lucrurile pe cari le auziți voi, și nu le-au auzit.

18 Ascultați dar ce însemnează pilda sămănătorului.

19 Cînd un om aude Cuvîntul privitor la Împărăție, și nu-l înțelege, vine Cel rău și răpește ce a fost sămănat în inima lui. Acesta este sămînța căzută lîngă drum.

20 Sămînța căzută în locuri stîncoase, este cel ce aude Cuvîntul, și-l primește îndată cu bucurie;

21 dar n’are rădăcină în el, ci ține pînă la o vreme; și, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvîntului, se leapădă îndată de el.

22 Sămînța căzută între spini, este cel ce aude Cuvîntul; dar îngrijorările veacului acestuia și înșelăciunea bogățiilor îneacă acest Cuvînt, și ajunge neroditor.

23 Iar sămînța căzută în pămînt bun, este cel ce aude Cuvîntul și-l înțelege; el aduce roadă: un grăunte dă o sută, altul șaizeci, altul treizeci.“

24 Isus le-a pus înainte o altă pildă, și le-a zis: „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un om care a sămănat o sămînță bună în țarina lui.

25 Dar, pe cînd dormeau oamenii, a venit vrăjmașul lui, a sămănat neghină între grîu, și a plecat.

26 Cînd au răsărit firele de grîu și au făcut rod, a ieșit la iveală și neghina.

27 Robii stăpînului casei au venit, și i-au zis: «Doamne, n’ai sămănat sămînță bună în țarina ta? De unde are dar neghină?»

28 El le-a răspuns: «Un vrăjmaș a făcut lucrul acesta.» Și robii i-au zis: «Vrei dar să mergem s’o smulgem?»

29 «Nu», le-a zis el, «ca nu cumva, smulgînd neghina, să smulgeți și grîul împreună cu ea.

30 Lăsați-le să crească amîndouă împreună pînă la seceriș; și, la vremea secerișului, voi spune secerătorilor: «Smulgeți întîi neghina, și legați-o în snopi, ca s’o ardem, iar grîul strîngeți-l în grînarul meu.»

31 Isus le-a pus înainte o altă pildă, și le-a zis: „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muștar, pe care l-a luat un om și l-a sămănat în țarina sa.

32 Grăuntele acesta, în adevăr, este cea mai mică dintre toate semințele; dar, după ce a crescut, este mai mare decît zarzavaturile și se face un copac, așa că păsările cerului vin și își fac cuiburi în ramurile lui.“

33 Le-a spus o altă pildă, și anume: „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un aluat, pe care l-a luat o femeie și l-a pus în trei măsuri de făină de grîu, pînă s’a dospit toată plămădeala.“

34 Isus a spus noroadelor toate aceste lucruri în pilde; și nu le vorbea de loc fără pildă,

35 ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul, care zice: „Voi vorbi în pilde, voi spune lucruri ascunse dela facerea lumii.“

36 Atunci Isus a dat drumul noroadelor, și a intrat în casă. Ucenicii Lui s’au apropiat de El, și I-au zis: „Tîlcuiește-ne pilda cu neghina din țarină.“

37 El le-a răspuns: „Cel ce samănă sămînța bună, este Fiul omului.

38 Țarina, este lumea; sămînța bună sînt fiii Împărăției; neghina, sînt fiii Celui rău.

39 Vrăjmașul, care a sămănat-o, este Diavolul; secerișul, este sfîrșitul veacului; secerătorii, sînt îngerii.

40 Deci, cum se smulge neghina și se arde în foc, așa va fi și la sfîrșitul veacului.

41 Fiul omului va trimete pe îngerii Săi, și ei vor smulge din Împărăția Lui toate lucrurile, cari sînt pricină de păcătuire și pe ceice săvîrșesc fărădelegea,

42 și-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plînsul și scrîșnirea dinților

43 Atunci cei neprihăniți vor străluci ca soarele în Împărăția Tatălui lor. Cine are urechi de auzit, să audă.

44 Împărăția cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o țarină. Omul care o găsește, o ascunde; și, de bucuria ei, se duce și vinde tot ce are, și cumpără țarina aceea.

45 Împărăția cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase.

46 Și, cînd găsește un mărgăritar de mare preț, se duce de vinde tot ce are, și-l cumpără.

47 Împărăția cerurilor se mai aseamănă cu un năvod aruncat în mare, care prinde tot felul de pești.

48 Dupăce s’a umplut, pescarii îl scot la mal, șed jos, aleg în vase ce este bun, și aruncă afară ce este rău.

49 Tot așa va fi și la sfîrșitul veacului. Îngerii vor ieși, vor despărți pe cei răi din mijlocul celor buni,

50 și-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plînsul și scrîșnirea dinților.“

51 „Ați înțeles voi toate aceste lucruri?“ i-a întrebat Isus. – „Da, Doamne“, I-au răspuns ei.

52 Și El le-a zis: „De aceea orice cărturar, care a învățat ce trebuie despre Împărăția cerurilor, se aseamănă cu un gospodar, care scoate din vistieria lui lucruri noi și lucruri vechi.“

53 După ce a isprăvit Isus pildele acestea, a plecat de acolo.

54 A venit în patria Sa, și a început să învețe pe oameni în sinagogă; așa că cei ce-L auzeau, se mirau și ziceau: „De unde are El înțelepciunea și minunile acestea?

55 Oare nu este El fiul tîmplarului? Nu este Maria mama Lui? Și Iacov, Iosif, Simon și Iuda, nu sînt ei frații Lui?

56 Și surorile Lui nu sînt toate printre noi? Atunci de unde are El toate lucrurile acestea?“

57 Și găseau astfel în El o pricină de poticnire.Dar Isus le-a zis: „Nicăieri nu este prețuit un prooroc mai puțin decît în patria și în casa Lui.“

58 Și n’a făcut multe minuni în locul acela, din pricina necredinței lor.

Capitolele

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28