1 Cînd s’a făcut ziuă, toți preoții cei mai de seamă și bătrînii norodului au ținut sfat împotriva lui Isus, ca să-L omoare.
2 După ce L-au legat, L-au dus și L-au dat în mîna dregătorului Pilat din Pont.
3 Atunci Iuda, vînzătorul, cînd a văzut că Isus a fost osîndit la moarte, s’a căit, a dus înapoi cei treizeci de arginți, i-a dat preoților celor mai de seamă și bătrînilor,
4 și a zis: „Am păcătuit, căci am vîndut sînge nevinovat.“ „Ce ne pasă nouă?“ i-au răspuns ei. „Treaba ta.“
5 Iuda a aruncat arginții în Templu, și s’a dus de s’a spînzurat.
6 Preoții cei mai de seamă au strîns arginții, și au zis: „Nu este îngăduit să-i punem în vistieria Templului, fiindcă sînt preț de sînge.“
7 Și dupăce s’au sfătuit, au cumpărat cu banii aceia „Țarina olarului,“ ca loc pentru îngroparea străinilor.
8 Iată de ce țarina aceea a fost numită pînă în ziua de azi: „Țarina sîngelui.“
9 Atunci s’a împlinit ce fusese vestit prin proorocul Ieremia, care zice: „Au luat cei treizeci de arginți, prețul celui prețuit, pe care l-au prețuit unii din fiii lui Israel;
10 și i-au dat pe Țarina olarului, după cum îmi poruncise Domnul.“
11 Isus S’a înfățișat înaintea dregătorului. Dregătorul L-a întrebat: „Ești Tu «Împăratul Iudeilor?“ „Da“, i-a răspuns Isus, „sînt.“
12 Dar n’a răspuns nimic la învinuirile preoților celor mai de seamă și bătrînilor.
13 Atunci Pilat I-a zis: „N’auzi de cîte lucruri Te învinuiesc ei?“
14 Isus nu i-a răspuns la niciun cuvînt, așa că se mira foarte mult dregătorul.
15 La fiecare praznic al Paștelor, dregătorul avea obicei să sloboadă norodului un întemnițat, pe care-l voiau ei.
16 Pe atunci aveau un întemnițat vestit, numit Baraba.
17 Cînd erau adunați la un loc, Pilat le-a zis: „Pe care voiți să vi-l slobozesc? Pe Baraba sau pe Isus, care se numește Hristos?“
18 Căci știa că din pizmă dăduseră pe Isus în mînile lui.
19 Pe cînd sta Pilat pe scaun la judecată, nevastă-sa a trimis să-i spună: „Să n’ai nimic a face cu neprihănitul acesta; căci azi am suferit mult în vis din pricina lui.“
20 Preoții cei mai de seamă și bătrînii au înduplecat noroadele să ceară pe Baraba, iar pe Isus să-L omoare.
21 Dregătorul a luat cuvîntul, și le-a zis: „Pe care din amîndoi voiți să vi-l slobozesc?“ „Pe Baraba“, au răspuns ei.
22 Pilat le-a zis: „Dar ce să fac cu Isus, care se numește Hristos?“ „Să fie răstignit“, i-au răspuns cu toții.
23 Dregătorul a zis: „Dar ce rău a făcut?“ Ei au început să strige și mai tare: „Să fie răstignit!“
24 Cînd a văzut Pilat că n’ajunge la nimic, ci că se face mai multă zarvă, a luat apă, și-a spălat mînile înaintea norodului, și a zis: „Eu sînt nevinovat de sîngele neprihănitului acestuia. Treaba voastră!“
25 Și tot norodul a răspuns: „Sîngele Lui să fie asupra noastră și asupra copiilor noștri.“
26 Atunci Pilat le-a slobozit pe Baraba; iar pe Isus, dupăce a pus să-L bată cu nuiele, L-a dat în mînile lor, ca să fie răstignit.
27 Ostașii dregătorului au dus pe Isus în pretoriu, și au adunat în jurul Lui toată ceata ostașilor.
28 L-au desbrăcat de hainele Lui, și L-au îmbrăcat cu o haină stacojie.
29 Au împletit o cunună de spini, pe care I-au pus-o pe cap, și I-au pus o trestie în mîna dreaptă. Apoi îngenuncheau înaintea Lui, își băteau joc de El, și ziceau: „Plecăciune, Împăratul Iudeilor!“
30 Și scuipau asupra Lui, și luau trestia și-L băteau în cap.
31 Dupăce și-au bătut astfel joc de El, L-au desbrăcat de haina stacojie, L-au îmbrăcat cu hainele Lui, și L-au dus să-L răstignească.
32 Pe cînd ieșeau afară din cetate, au întîlnit pe un om din Cirene numit Simon, și l-au silit să ducă crucea lui Isus.
33 Cînd au ajuns la un loc numit Golgota, care înseamnă: „Locul căpățînii“,
34 I-au dat să bea vin amestecat cu fiere; dar, cînd l-a gustat, n’a vrut să bea.
35 Dupăce L-au răstignit, I-au împărțit hainele între ei, trăgînd la sorți, pentru ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul care zice: „Și-au împărțit hainele Mele între ei, și pentru cămașa Mea au tras la sorți.“
36 Apoi au șezut jos, și-L păzeau.
37 Și I-au scris deasupra capului vina: „Acesta este Isus, Împăratul Iudeilor.“
38 Împreună cu El, au fost răstigniți doi tîlhari: unul la dreapta și celălalt la stînga Lui.
39 Trecătorii își băteau joc de El, dădeau din cap,
40 și ziceau: „Tu, care strici Templul, și-l zidești la loc în trei zile, mîntuiește-Te pe Tine însuți! Dacă ești Tu Fiul lui Dumnezeu, pogoară-Te de pe cruce!“
41 Preoții cei mai de seamă, împreună cu cărturarii și bătrînii, își băteau și ei joc de El, și ziceau:
42 „Pe alții i-a mîntuit iar pe Sine nu Se poate mîntui! Dacă este El Împăratul lui Israel, să Se pogoare acum de pe cruce, și vom crede în El!
43 S’a încrezut în Dumnezeu: să-l scape acum Dumnezeu, dacă-L iubește. Căci a zis: «Eu sînt Fiul lui Dumnezeu!“
44 Tîlharii cari erau răstigniți împreună cu El, îi aruncau aceleași cuvinte de batjocură.
45 Dela ceasul al șaselea pînă la ceasul al nouălea s’a făcut întunerec peste toată țara.
46 Și pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „Eli, Eli, Lama Sabactani?“ adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M’ai părăsit?“
47 Unii din ceice stăteau acolo, cînd au auzit aceste vorbe, au zis: „Strigă pe Ilie!“
48 Și îndată, unul din ei a alergat de a luat un burete, l-a umplut cu oțet, l-a pus într’o trestie, și i-a dat să bea.
49 Dar ceilalți ziceau: „Lasă, să vedem dacă va veni Ilie să-L mîntuiască.“
50 Isus a strigat iarăș cu glas tare, și Și-a dat duhul.
51 Și îndată perdeaua dinlăuntrul Templului s’a rupt în două, de sus pînă jos, pămîntul s’a cutremurat, stîncile s’au despicat,
52 mormintele s’au deschis și multe trupuri ale sfinților cari muriseră, au înviat.
53 Ei au ieșit din morminte, după învierea lui, au intrat în sfînta cetate, și s’au arătat multora.
54 Sutașul, și ceice păzeau pe Isus împreună cu el, cînd au văzut cutremurul de pămînt și cele întîmplate, s’au înfricoșat foarte tare, și au zis: „Cu adevărat, acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!“
55 Acolo erau și multe femei, cari priveau de departe; ele urmaseră pe Isus din Galilea, ca să-I slujească.
56 Între ele era Maria Magdalina, Maria, mama lui Iacov și a lui Iose, și mama fiilor lui Zebedei.
57 Spre seară, a venit un om bogat din Arimatea, numit Iosif, care era și el ucenic al lui Isus.
58 El s’a dus la Pilat, și a cerut trupul lui Isus. Pilat a poruncit să i-l dea.
59 Iosif a luat trupul, l-a înfășurat într’o pînză curată de in,
60 și l-a pus într’un mormînt nou al lui însuș, pe care-l săpase în stîncă. Apoi a prăvălit o piatră mare la ușa mormîntului, și a plecat.
61 Maria Magdalina și cealaltă Marie erau acolo, și ședeau în fața mormîntului.
62 A doua zi care vine după ziua Pregătirii, preoții cei mai de seamă și Fariseii, s’au dus împreună la Pilat,
63 și i-au zis: „Doamne, ne-am adus aminte că înșelătorul acela, pe cînd era încă în viață, a zis: «După trei zile voi învia.»
64 Dă poruncă dar ca mormîntul să fie păzit bine pînă a treia zi, ca nu cumva să vină ucenicii Lui noaptea să-I fure trupul, și să spună norodului: «A înviat din morți!» Atunci înșelăciunea aceasta din urmă ar fi mai rea decît cea dintîi.“
65 Pilat le-a zis: „Aveți o strajă; duceți-vă de păziți cum puteți.“
66 Ei au plecat, și au întărit mormîntul, pecetluind piatra și punînd strajă.“