30 Dar el n’a vrut, ci s’a dus și l-a aruncat în temniță, pînă va plăti datoria.
31 Cînd au văzut tovarășii lui cele întîmplate, s’au întristat foarte mult, și s’au dus de au spus stăpînului lor toate cele petrecute.
32 Atunci stăpînul a chemat la el pe robul acesta, și i-a zis: «Rob vicelan! Eu ți-am iertat toată datoria, fiindcă m’ai rugat.
33 Oare nu se cădea să ai și tu milă de tovarășul tău, cum am avut eu milă de tine?»
34 Și stăpînul s’a mîniat și l-a dat pe mîna chinuitorilor, pînă va plăti tot ce datora.
35 Tot așa vă va face și Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.“