1 Într’o zi, Ionatan, fiul lui Saul, a zis tînărului care-i purta armele: „Vino, și să pătrundem pînă la straja Filistenilor, care este dincolo de locul acesta.“ Și n’a spus nimic tatălui său.
2 Saul stătea la marginea cetății Ghibea, subt rodiul din Migron, și poporul care era cu el era aproape șase sute de oameni.
3 Ahia, fiul lui Ahitub, fratele lui I-Cabod, fiul lui Fineas, fiul lui Eli, preotul Domnului la Silo, purta efodul. Poporul nu știa că Ionatan s’a dus.
4 Între trecătorile prin cari căuta Ionatan să ajungă la straja Filistenilor, era un pisc de stîncă de o parte și un pisc de stîncă de cealaltă parte; unul purta numele Boțeț și celalt Sene.
5 Unul din aceste piscuri este la miazănoapte, față în față cu Micmaș, și celalt la miazăzi, față în față cu Gheba.
6 Ionatan a zis tînărului care-i purta armele: „Vino, și să pătrundem pînă la straja acestor netăiați împrejur. Poate că Domnul va lucra pentru noi, căci nimic nu împiedecă pe Domnul să dea izbăvire printr’un mic număr ca și printr’un mare număr.“
7 Cel ce-i ducea armele i-a răspuns: „Fă tot ce ai în inimă, n’asculta decît de simțimîntul tău, și iată-mă cu tine, gata să te urmez oriunde.“
8 „Ei bine!“ a zis Ionatan, „haidem la oamenii aceștia și să ne arătăm lor.
9 Dacă ne vor zice: «Opriți-vă pînă vom veni noi la voi!» vom rămînea pe loc, și nu ne vom sui la ei.
10 Dar dacă vor zice: «Suiți-vă la noi!» ne vom sui, căci Domnul îi dă în mînile noastre. Acesta să ne fie semnul.“
11 S’au arătat amîndoi străjii Filistenilor, și Filistenii au zis: „Iată că Evreii ies din găurile în cari s’au ascuns.“
12 Și oamenii cari erau de strajă au vorbit astfel lui Ionatan și celui ce-i ducea armele: „Suiți-vă la noi, ca să vă arătăm ceva.“ Ionatan a zis celui ce-i ducea armele: „Suie-te după mine, căci Domnul îi dă în mînile lui Israel.“
13 Și Ionatan s’a suit ajutîndu-se cu mînile și picioarele, și cel ce-i ducea armele a mers după el. Filistenii au căzut înaintea lui Ionatan, și cel ce-i ducea armele arunca moartea în urma lui.
14 În această întîie înfrîngere, Ionatan și cel ce-i ducea armele au ucis douăzeci de oameni, pe întindere de aproape o jumătate de pogon de pămînt.
15 A intrat groaza în tabără, în țară și în tot poporul; straja și chiar și prădătorii s’au spăimîntat; țara s’a îngrozit. Era groaza lui Dumnezeu.
16 Străjerii lui Saul, cari erau la Ghibea lui Beniamin, au văzut că mulțimea se împrăștie și fuge în toată părțile.
17 Atunci Saul a zis a poporului care era cu el: „Numărăți, vă rog, și vedeți cine a plecat din mijlocul nostru.“ Au numărat, și iată că lipsea Ionatan și cel ce-i purta armele.
18 Și Saul a zis lui Ahia: „Adu încoace chivotul lui Dumnezeu!“ – Căci pe vremea aceea chivotul lui Dumnezeu era cu copiii lui Israel. –
19 Pe cînd vorbea Saul cu preotul zarva în tabăra Filistenilor se făcea tot mai mare; și Saul a zis preotului: „Trage-ți mîna!“
20 Apoi Saul și tot poporul care era cu el s’au strîns, și au înaintat pînă la locul luptei; și Filistenii au întors sabia, unii împotriva altora, și învălmășala era nespus de mare.
21 Evreii cari erau mai dinainte la Filisteni, și cari se suiseră cu ei în tabără de pe unde erau împrăștiați, s’au unit cu Israeliții cari erau cu Saul și Ionatan.
22 Toți bărbații lui Israel cari se ascunseseră în muntele lui Efraim, aflînd că Filistenii fugeau, au început să-i urmărească și ei în bătaie.
23 Domnul a izbăvit pe Israel în ziua aceea, și lupta s’a întins pînă dincolo de Bet-Aven.
24 Ziua aceea a fost obositoare pentru bărbații lui Israel. Saul pusese pe popor să jure, zicînd: „Blestemat să fie omul care va mînca pîne pînă seara, pînă mă voi răzbuna pe vrăjmașii mei!“ Și nimeni nu mîncase.
25 Tot poporul ajunsese într’o pădure, unde se găsea miere pe fața pămîntului.
26 Cînd a intrat poporul în pădure, a văzut mierea curgînd; dar niciunul n’a dus mierea la gură, căci poporul ținea jurămîntul.
27 Ionatan nu știa de jurămîntul pe care pusese tatăl său pe popor să-l facă; a întins vîrful toiagului pe care-l avea în mînă, l-a vîrît într’un fagure de miere, și a dus mîna la gură; și ochii i s’au luminat.
28 Atunci cineva din popor, vorbindu-i, i-a zis: „Tatăl tău a pus pe popor să jure, zicînd: «Blestemat să fie omul care va mînca astăzi!“ Și poporul era sleit de puteri.
29 Și Ionatan a zis: „Tatăl meu turbură poporul; vedeți dar cum mi s’au luminat ochii, pentrucă am gustat puțin din mierea aceasta!
30 Negreșit, dacă poporul ar fi mîncat azi din prada pe care a găsit-o la vrăjmașii lui, n’ar fi fost înfrîngerea Filistenilor mai mare?“
31 În ziua aceea au bătut pe Filisteni dela Micmaș pînă la Aialon. Poporul era foarte obosit,
32 și s’a aruncat asupra prăzii. A luat oi, boi și viței, i-a junghiat pe pămînt și i-a mîncat cu sînge cu tot.
33 Au spus lucrul acesta lui Saul, și i-au zis: „Iată că poporul păcătuiește împotriva Domnului, mîncînd cu sînge.“ Saul a zis: „Voi faceți o nelegiuire; rostogoliți îndată o piatră mare încoace.“
34 Apoi a adăugat: „Împrăștiați-vă printre popor, și spuneți fiecăruia să-și aducă boul sau oaia, și să-l junghie aici. Apoi să mîncați, și nu păcătuiți împotriva Domnului, mîncînd cu sînge.“ Și peste noapte, fiecare din popor și-a adus boul cu mîna, ca să-l junghie pe piatră.
35 Saul a zidit un altar Domnului: acesta a fost cel dintîi altar pe care l-a zidit Domnului.
36 Saul a zis: „Să ne pogorîm în noaptea aceasta după Filisteni, să-i jefuim pînă la lumina zilei, și să nu lăsăm să rămînă unul măcar.“ Ei au zis: „Fă tot ce vei crede.“ Atunci preotul a zis: „Să ne apropiem aici de Dumnezeu“.
37 Și Saul a întrebat pe Dumnezeu: „Să mă pogor după Filisteni? Îi vei da în mînile lui Israel?“ Dar în clipa aceea nu i-a dat niciun răspuns.
38 Saul a zis: „Apropiați-vă aici, toate căpeteniile poporului; căutați și vedeți de cine și cum a fost săvîrșit păcatul acesta astăzi.
39 Căci viu este Domnul, Izbăvitorul lui Israel: chiar dacă l-ar fi săvîrșit fiul meu Ionatan, va muri.“ Și nimeni din tot poporul nu i-a răspuns.
40 Atunci a zis întregului Israel: „Așezați-vă voi deoparte; și eu și fiul meu Ionatan vom sta de cealaltă.“ Și poporul a zis lui Saul: „Fă ce vei crede.“
41 Saul a zis Domnului: „Dumnezeul lui Israel, arată adevărul.“ Sorțul a căzut pe Ionatan și pe Saul, și poporul a scăpat.
42 Saul a zis: „Aruncați sorțul între mine și fiul meu Ionatan.“ Și sorțul a căzut pe Ionatan.
43 Saul a zis lui Ionatan: „Spune-mi ce-ai făcut“. Ionatan i-a spus și a zis: „Am gustat puțină miere, cu vîrful toiagului pe care-l aveam în mînă: iată-mă, voi muri.“
44 Și Saul a zis: „Dumnezeu să Se poarte cu toată asprimea față de mine, dacă nu vei muri, Ionatane!“
45 Poporul a zis lui Saul: „Ce! Să moară Ionatan, el, care a făcut această mare izbăvire în Israel? Niciodată! Viu este Domnul, că un păr din capul lui nu va cădea la pămînt, căci cu Dumnezeu a lucrat el în ziua aceasta.“ Astfel poporul a scăpat pe Ionatan de la moarte.
46 Saul a încetat să mai urmărească pe Filisteni, și Filistenii s’au dus acasă.
47 După ce a luat Saul domnia peste Israel, a făcut război în toate părțile cu toți vrăjmașii lui: cu Moab, cu copiii lui Amon, cu Edom, cu împărații din Țoba, și cu Filistenii; și ori încotro se întorcea, era biruitor.
48 S’a arătat viteaz, a bătut pe Amalec, și a scăpat pe Israel din mîna celor ce-l jăfuiau.
49 Fiii lui Saul au fost: Ionatan, Ișvi și Malchișua. Cele două fete ale lui se numeau: cea mai mare Merab, iar cea mai mică Mical.
50 Numele nevestei lui Saul era Ahinoam, fata lui Ahimaaț. Numele căpeteniei oștirii lui era Abner, fiul lui Ner, unchiul lui Saul.
51 Chis, tatăl lui Saul, și Ner, tatăl lui Abner, erau fiii lui Abiel.
52 În tot timpul vieții lui Saul a fost un război înverșunat împotriva Filistenilor; și de îndată ce Saul zărea vreun om tare și voinic, îl lua cu el.